Romani 13

1 Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri; că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite. †

2 Ca atare, cel ce se împotriveşte stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu i se împotriveşte. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor atrage osândă. †

3 Că dregătorii nu pentru fapta bună sunt frică, ci pentru cea rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire?: Fă binele şi vei avea laudă de la ea; †

4 căci ea ţie îţi este slujitoare a lui Dumnezeu spre bine. Dar dacă tu faci rău, teme-te, că nu’n zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu, răzbunare a mâniei Lui asupra celui ce săvârşeşte răul. †

5 Pentru aceasta e nevoie să vă supuneţi, nu numai din pricina mâniei, ci şi în virtutea conştiinţei. †

6 Că de aceea şi plătiţi dări; căci dregătorii sunt slujitori ai lui Dumnezeu, ca’ntru aceasta să stăruiască. †

7 Daţi-le tuturor cele datorate: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea, cinstea. †

8 Nimănui cu nimic să nu-i fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul; fiindcă cel ce-l iubeşte pe altul a plinit legea. †

9 Pentru că porunca: să nu săvârşeşti adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu mărturiseşti strâmb; să nu pofteşti şi oricare alta se cuprind în acest cuvânt, adică: să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. †

10 Iubirea nu-i face rău aproapelui; aşadar, iubirea e plinirea legii. †

11 Şi aceasta, întrucât cunoaşteţi timpul; că de-acum e ceasul să vă treziţi din somn; că mântuirea este acum mai aproape de noi decât în clipa când am crezut. †

12 Noaptea-i pe sfârşite, apropiatu-s’a Ziua. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm în armura luminii. †

13 Aşa ca’n plină zi, să umblăm cuviincios, nu în ospeţe şi’n beţii, nu în desfrânări şi’n fapte de ruşine, nu în ceartă şi’n invidie; †

14 ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos, iar grija pentru trup să nu o faceţi spre pofte. †