Psalmii 78

1 Dumnezeule, intrat-au păgânii în moştenirea Ta, locaşul Tău cel sfânt Ţi l-au pângărit, făcut-au Ierusalimul colibă prădată. †

2 Leşurile robilor Tăi le-au făcut mâncare păsărilor cerului, trupurile celor cuvioşi ai Tăi, fiarelor pământului. †

3 Vărsat-au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului, şi nu era cine să-i îngroape. †

4 Făcutu-ne-am ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru. †

5 Până când, Doamne, Te vei mânia?: oare până la sfârşit? până când ca focul Ţi se va aprinde mânia? †

6 Varsă-Ţi mânia peste neamurile care nu Te cunosc şi peste regatele care n’au chemat numele Tău; †

7 că l-au mâncat pe Iacob şi locul lui l-au pustiit.

8 Nu-Ţi aminti de fărădelegile noastre cele de demult; degrab să ne întâmpine îndurările Tale, că am sărăcit foarte. †

9 Ajută-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău; de dragul numelui Tău ne izbăveşte şi uşurează-ne păcatele, †

10 ca nu cumva să zică păgânii: „Unde-i Dumnezeul lor?” Acum, în faţa ochilor noştri, fă-Ţi cunoscută între neamuri răzbunarea sângelui robilor Tăi, care s’a vărsat. †

11 În faţa ochilor Tăi să ajungă suspinul celor ferecaţi, după măreţia braţului Tău păzeşte-i pe fiii celor ucişi. †

12 Vecinilor noştri dă-le’n sân de şapte ori ocara cu care ei Te-au ocărât pe Tine, Doamne. †

13 Iar noi, poporul Tău şi oile păşunii Tale, Ţie Îţi vom mulţumi în veac, din neam în neam vom vesti lauda Ta. †