Psalmii 76

1 Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu, şi El a luat aminte la mine.

2 În ziua necazului meu pe Dumnezeu L-am căutat, cu mâinile mele ridicate noaptea’n faţa Lui, şi nu m’am înşelat; sufletul meu n’a vrut să se mângâie. †

3 Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m’am veselit; în mine am cugetat şi duhul mi-a slăbit. †

4 Ochii mi-au fost veghetori mai’naintea vegherilor; tulburat am fost şi n’am grăit.

5 Gândit-am la zilele cele de demult, anii veacurilor duse i-am chemat în minte şi am cugetat; †

6 cugetat-am noaptea întru inima mea şi duhul mi se’nfrigura căutând. †

7 Oare’n veci Se va lepăda Domnul de mine şi nu va mai avea nici o bunăvoinţă? †

8 oare pân’la sfârşit şi din neam în neam mă va lipsi de mila Lui?

9 oare uita-va Dumnezeu să fie milostiv, sau întru mânia Sa Îşi va opri îndurările? †

10 Şi am zis: Acum am pus un început; această schimbare e a dreptei Celui-Preaînalt. †

11 Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului, că-mi voi aduce aminte de minunile Tale cele dintru început †

12 şi la toate lucrurile Tale voi cugeta şi la faptele Tale voi gândi.

13 Dumnezeule, calea Ta e’n locul cel sfânt; cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?: †

14 Tu eşti Dumnezeu Carele faci minuni. Cunoscută Ţi-ai făcut puterea între popoare; †

15 cu braţul Tău Ţi-ai izbăvit poporul, pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif. †

16 Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s’au înfricoşat şi adâncurile s’au tulburat de clocotul răsunetului apelor. †

17 Glas au slobozit norii, căci săgeţile Tale cutreieră; †

18 în vârtejul lor e glasul tunetului Tău, fulgerele Tale luminat-au lumea, clătinatu-s’a pământul şi s’a cutremurat. †

19 În mare sunt căile Tale, în ape multe cărările Tale, şi urmele Tale nu se vor cunoaşte. †

20 Ca pe o turmă Ţi-ai călăuzit poporul prin mâna lui Moise şi a lui Aaron. †