Psalmii 7

1 Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit, mântuieşte-mă de toţi cei ce mă prigonesc şi izbăveşte-mă, †

2 ca nu cumva ei asemenea unui leu să-mi răpească sufletul, nefiind cel ce mântuieşte şi nici cel ce izbăveşte.

3 Doamne, Dumnezeul meu, dac’am făcut eu aceasta, dacă’n mâinile mele e cumva nedreptate, †

4 dac’am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău, atunci gol să cad eu din faţa vrăjmaşilor mei; †

5 vrăjmaşul să-mi prigonească sufletul şi să-l prindă, viaţa în lut să mi-o calce şi slava să mi-o culce’n ţărână!

6 Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta, înalţă-Te pân’ la hotarele duşmanilor mei; scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca pe care ai poruncit-o,

7 şi adunare de popoare Te va înconjura, şi de dragul lor în înălţime Te vei întoarce.

8 Domnul va judeca popoarele; Doamne, judecă-mă după dreptatea mea şi după nerăutatea de deasupra mea. †

9 Isprăvească-se răutatea păcătoşilor, iar Tu îl vei călăuzi pe cel drept, Tu, Cel ce pătrunzi inimile şi rărunchii, Dumnezeule! †

10 Drept e ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce-i mântuieşte pe cei drepţi la inimă! †

11 Dumnezeu, judecător drept şi tare şi îndelung-răbdător, mânia nu Şi-o aduce’n fiecare zi. †

12 Dacă nu vă veţi întoarce, El sabia Şi-o va face să lucească, arcul Şi l-a încordat şi l-a pregătit †

13 şi’n el a gătit unelte de moarte, săgeţile Lui sunt gata pentru cei ce ard în mânie: †

14 Iată, s’a chinuit să nască nedreptate, a zămislit durere, a născut nelegiuire; †

15 a deschis o groapă, şi a adâncit-o şi va cădea în groapa pe care a făcut-o; †

16 durerea lui se va întoarce pe capul său, pe creştetul său nedreptatea lui se va coborî. †

17 Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui şi voi cânta numele Domnului Celui-Preaînalt.