Psalmii 6

1 Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu urgia Ta să mă cerţi. †

2 Miluieşte-mă, Doamne, că sunt neputincios; vindecă-mă, Doamne, că oasele mele s’au tulburat,

3 şi sufletul mi s’a tulburat foarte; dar Tu, Doamne, până când? †

4 Întoarce-Te spre mine, Doamne, izbăveşte-mi sufletul, de dragul milei Tale mântuieşte-mă. †

5 Că nu din moarte Te va pomeni cineva; cine, în iad fiind, se va mărturisi Ţie? †

6 Ostenit-am întru suspinul meu, în fiece noapte scălda-voi patul meu, în lacrimi aşternutul mi-l voi uda. †

7 Ochiul meu s’a tulburat de supărare, în mijlocul duşmanilor mei m’am învechit. †

8 Îndepărtaţi-vă de mine voi, meşteri ai fărădelegii, căci auzit-a Domnul glasul plângerii mele; †

9 Domnul mi-a auzit ruga, Domnul mi-a primit rugăciunea.

10 Să se ruşineze şi foarte să se tulbure toţi vrăjmaşii mei, acum, degrab să dea înapoi copleşiţi de ruşine! †