Psalmii 62
Sursă: Mărturie Athonită
1 Dumnezeule, Dumnezeul meu, spre Tine caut dis-de-dimineaţă; însetat-a de Tine sufletul meu; de câte ori i-a fost trupului meu dor de tine în pământ pustiu şi neumblat şi fără apă! †
2 Aşa m’am arătat eu Ţie în locaşul Tău cel sfânt, ca să-Ţi văd puterea şi slava. †
3 Că mila Ta e mai bună decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda.
4 Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea şi întru numele Tău voi ridica mâinile mele.
5 Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu, şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. †
6 De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în aurori am cugetat la Tine, †
7 că Tu ai fost ajutorul meu şi întru umbra aripilor Tale mă voi bucura. †
8 Lipitu-s’a sufletul meu de Tine, dreapta Ta m’a ocrotit.
9 Iar ei în zadar au umblat după sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului, †
10 da-se-vor în ascuţişul săbiei, fi-vor ei porţii pentru vulpi.
11 Dar regele se va veseli în Dumnezeu; lăudat va fi tot cel ce se jură întru El, că s’a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi. †