Psalmii 61
Sursă: Mărturie Athonită
1 Oare nu lui Dumnezeu I se va supune sufletul meu? că de la El îmi este mântuirea; †
2 fiindcă El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu şi ocrotitorul meu, şi mai mult nu mă voi clătina. †
3 Până când vă năpustiţi asupra unui om? Voi toţi ucideţi, ca şi cum v’aţi năpusti asupra unui zid povârnit, asupra unui gard surpat. †
4 Dar ei s’au sfătuit să-mi alunge cinstea, alergat-au întru minciună: cu gura mă binecuvintează, dar cu inima mă blesteamă. †
5 Dar tu, suflete al meu, lui Dumnezeu supune-te, că de la El îmi vine puterea de a îndura, †
6 că El e Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Ocrotitorul meu, şi de aici nu mă voi strămuta.
7 În Dumnezeu e mântuirea mea şi slava mea; El este Dumnezeul ajutorului meu, în Dumnezeu e nădejdea mea.
8 Nădăjduiţi în El, voi, toată adunarea poporului; în faţa Lui revărsaţi-vă inimile, Dumnezeu este ajutorul nostru. †
9 Dar fiii oamenilor sunt deşerţi, fiii oamenilor sunt mincinoşi în cumpenele de a le fi altora nedrepţi; din deşertăciune sunt toţi laolaltă. †
10 Nu vă puneţi nădejdea în nedreptate şi nu tânjiţi după jaf; de-ar curge’n valuri bogăţia, inima să nu v’o apropiaţi. †
11 Dumnezeu a vorbit o dată, eu două lucruri am auzit: că puterea e a lui Dumnezeu, şi a Ta, Doamne, este mila; †
12 că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui. †