Psalmii 106

1 Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui! †

2 S’o spună cei ce-au fost izbăviţi de Domnul, cei pe care El i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului. †

3 Din ţări i-a adunat, de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare. †

4 Ei au rătăcit prin pustie, în pământ fără de apă, fără să afle vreo cale spre cetate de locuit. †

5 Flămânzind şi însetând, sufletul în ei li se sfârşea. †

6 Şi în necazul lor au strigat către Domnul, iar El i-a scăpat din nevoile lor †

7 şi i-a călăuzit pe calea cea dreaptă, aşa ca ei să poată merge spre o cetate de locuit. †

8 Să-I dăm Domnului mulţumire pentru milele Sale şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor, †

9 că suflet însetat a săturat şi suflet flămând a umplut de bunătăţi.

10 Cei ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii, ferecaţi în sărăcie şi fier, †

11 – fiindcă amarnici se făcuseră împotriva spuselor lui Dumnezeu şi mâniaseră sfatul Celui-Preaînalt,

12 da, în muncă grea li se înjosise inima, slăbeau şi nu era cine să-i ajute – †

13 în necazul lor au strigat către Domnul şi El i-a mântuit din nevoile lor

14 şi i-a scos din întuneric şi din umbra morţii şi legăturile lor le-a rupt în bucăţi. †

15 Să-I dea ei Domnului mulţumire pentru milele Sale şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor,

16 că porţi de aramă a sfărâmat şi zăvoare de fier a rupt.

17 El i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor, că pentru fărădelegile lor fuseseră umiliţi;

18 sufletul lor a urât orice fel de mâncare şi s’au apropiat pân’la porţile morţii; †

19 şi’n necazul lor au strigat către Domnul şi El i-a mântuit din nevoile lor;

20 L-a trimis pe Cuvântul Său şi El i-a vindecat şi i-a izbăvit din stricăciunile lor. †

21 Să-I dea ei Domnului mulţumire pentru milele Sale şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor

22 şi jertfă de laudă să-I jertfească şi’ntru bucurie să vestească lucrurile Sale. †

23 Cei ce se coboară la mare în corăbii făcându-şi lucrarea lor în ape multe, †

24 aceia au văzut lucrurile Domnului şi minunile Lui întru adânc; †

25 El a zis, şi vânt de furtună s’a stârnit şi valurile mării s’au înălţat; †

26 pân’la ceruri se urcă şi până’n adâncuri se coboară, iar sufletul lor în tot ce e mai rău li se topea;

27 tulburaţi erau şi se clătinau ca omul când e beat şi toată înţelepciunea le-a fost înghiţită. †

28 Şi’n necazul lor au strigat către Domnul şi El i-a scos din necazurile lor;

29 El i-a poruncit furtunii, şi ea s’a făcut adiere şi valurile ei au tăcut; †

30 şi ei s’au veselit că se alinaseră, iar El i-a călăuzit la limanul vrerii Sale.

31 Să-I dea ei Domnului mulţumire pentru milele Sale, pentru minunile Sale spre fiii oamenilor;

32 să-L înalţe în adunarea poporului, în scaunul bătrânilor să-L laude.

33 El a prefăcut râuri în albii pustii, curgeri de ape, în pământ însetat, †

34 pământ roditor, în sărătură, din pricina răutăţii celor ce locuiesc pe el. †

35 El a prefăcut un pustiu în iezere de apă, şi pământ scorojit, în curgeri de ape, †

36 şi i-a aşezat acolo pe cei flămânzi; iar ei au întemeiat cetăţi de locuit

37 şi au semănat ţarine şi au sădit vii şi au făcut roadă de sămânţă.

38 Iar El i-a binecuvântat, şi ei s’au înmulţit foarte şi numărul vitelor lor nu l-a micşorat.

39 Şi ei din nou au fost împuţinaţi şi încovoiaţi de necazuri, rele şi dureri. †

40 Dispreţ au revărsat asupra mai-marilor lor, iar El i-a făcut să rătăcească în pământ neumblat, unde nu-i nici o cărare. †

41 Dar pe cel sărac l-a ajutat să iasă din sărăcie şi familia i-a făcut-o cât o turmă. †

42 Vedea-vor drepţii şi se vor veseli şi toată fărădelegea îşi va astupa gura. †

43 Cine este oare înţelept şi va păzi aceste lucruri şi va pricepe milele Domnului? †