Psalmii 105

1 Mărturisiţi-vă Domnului, că e bun, că în veac este mila Lui! †

2 Cine va spune puternicele fapte ale Domnului, cine va face ca toate laudele Lui să fie auzite? †

3 Fericiţi cei ce păzesc judecata şi fac dreptate fără’ncetare. †

4 Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, întru bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău; cercetează-ne cu mântuirea Ta, †

5 pentru ca s’o vedem în bunătăţile aleşilor Tăi, să ne veselim întru veselia neamului Tău, să ne lăudăm cu moştenirea Ta. †

6 Păcătuit-am împreună cu părinţii noştri, nelegiuire şi nedreptate am făcut. †

7 Părinţii noştri în Egipt n’au înţeles minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea milei Tale şi Te-au amărât când s’au suit la Marea Roşie. †

8 Iar El i-a mântuit de dragul numelui Său, să-Şi facă El cunoscută slăvita Sa putere. †

9 Şi a certat Marea Roşie şi a secat-o şi prin adâncuri i-a călăuzit ca prin pustie; †

10 El i-a scăpat din mâna celor ce-i urau şi din mâna vrăjmaşului i-a izbăvit; †

11 asupritorii au fost acoperiţi de ape, că n’a rămas nici unul. †

12 Iar ei au dat crezare cuvintelor Lui şi I-au cântat lauda. †

13 S’au pripit, au uitat de lucrurile Lui, sfatul nu I l-au aşteptat; †

14 cu poftă au poftit în pustie şi’n loc fără de apă L-au pus pe Dumnezeu la’ncercare. †

15 El le-a plinit cererea şi saţ a pus în sufletele lor. †

16 Iar ei l-au mâniat pe Moise’n tabără şi pe Aaron, sfântul Domnului; †

17 deschisu-s’a pământul şi l-a înghiţit pe Datan şi a acoperit adunarea lui Abiron; †

18 şi foc s’a aprins în adunarea lor, văpaie i-a ars pe păcătoşi. †

19 Iar în Horeb au făcut un viţel şi s’au închinat la chip cioplit; †

20 şi slava Lui au schimbat-o în asemănarea unui viţel ce mănâncă iarbă. †

21 Şi L-au uitat pe Dumnezeu Care-i scăpase, Cel ce lucruri mari făcuse în Egipt, †

22 minunate lucruri în ţara lui Ham, înfricoşătoare la Marea Roşie.

23 Iar El a zis, şi i-ar fi dat pierzării, dacă Moise, alesul Său, nu I-ar fi stat cu zdrobire’nainte, ca să-I întoarcă mânia şi să nu-i nimicească. †

24 La ţara cea dorită ei se gândeau cu dispreţ, cuvântului Său nu i-au dat crezare †

25 şi cârteau în corturile lor şi de glasul Domnului n’au ascultat. †

26 El mâna Şi-a ridicat-o împotriva lor, ca să-i doboare’n pustie, †

27 seminţia să le-o doboare printre neamuri şi prin ţinuturi să-i risipească. †

28 Ei s’au închinat lui Baal-Peor şi au mâncat jertfele morţilor; †

29 iar pe El L-au întărâtat cu scornirile lor şi nimicirea între ei a sporit.

30 Atunci a stătut înainte Finees şi a făcut ispăşire şi plaga a încetat; †

31 şi i s’a socotit lui ca dreptate din neam în neam, până’n veac. †

32 Apoi L-au mâniat la Apa Certării şi Moise a’ndurat necaz de dragul lor, †

33 că ei îi amărâseră duhul, iar el a rostit judecăţi cu buzele sale.

34 Ei nu i-au nimicit pe păgânii despre care le vorbise Domnul, †

35 ci s’au amestecat cu păgânii şi s’au deprins cu lucrurile lor †

36 şi au slujit chipurilor lor celor cioplite şi piatră de poticnire li s’a făcut aceasta; †

37 pe fiii lor şi pe fiicele lor le-au jertfit demonilor †

38 şi sânge nevinovat au vărsat, sângele fiilor şi fiicelor lor pe care i-au jertfit chipurilor cioplite ale Canaanului; şi s’a înecat pământul în sânge de omor

39 şi pângărit a fost în faptele lor, iar ei s’au desfrânat întru scornirile lor.

40 Şi S’a aprins Domnul cu mânie împotriva poporului Său şi iată că Şi-a urât moştenirea. †

41 Şi i-a dat pe ei în mâinile păgânilor şi cei care-i urau le-au devenit stăpâni;

42 vrăjmaşii lor i-au asuprit şi umiliţi erau sub mâinile acestora. †

43 De multe ori i-a izbăvit, dar ei L-au amărât cu sfatul lor şi umiliţi au fost în fărădelegile lor †

44 Dar i-a văzut când erau în necaz, le-a auzit rugăciunea

45 şi Şi-a adus aminte de legământul Său şi I-a părut rău, după mulţimea milei Sale, †

46 şi a făcut ca ei să afle milă în ochii tuturor celor ce-i robiseră. †

47 Mântuieşte-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi ne adună de printre neamuri, ca să putem mărturisi numele Tău cel sfânt şi să ne fălim întru lauda Ta! †

48 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veac şi până’n veac!; şi tot poporul să zică: Amin! Amin! †