Matei 22

1 Şi răspunzând, Iisus le-a vorbit iarăşi în parabole, zicând:

2 „Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor omului împărat care i-a făcut nuntă fiului său. †

3 Şi şi-a trimis slujitorii să-i cheme la nuntă pe cei poftiţi, dar ei n’au vrut să vină. †

4 Din nou a trimis alţi slujitori, zicând: Spuneţi-le celor chemaţi: Iată, mi-am pregătit ospăţul; juncii mei şi cele îngrăşate s’au înjunghiat şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă! †

5 Dar ei, fără să ţină seama, s’au dus, unul la ţarina sa, altul la neguţătoria lui; †

6 iar ceilalţi, punând mâna pe slujitorii săi, i-au batjocorit şi i-au omorât. †

7 Şi auzind împăratul acela, s’a mâniat; şi trimiţându-şi oştile, i-au nimicit pe ucigaşii aceia, şi cetăţii lor i-au pus foc. †

8 Atunci a zis către slujitorii săi: Nunta este gata, dar cei poftiţi n’au fost vrednici.

9 Mergeţi dar la răspântiile drumurilor şi pe câţi îi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă. †

10 Şi ieşind slujitorii aceia la răspântii, i-au chemat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi, şi buni, şi s’a umplut casa nunţii cu oaspeţi.

11 Iar împăratul, intrând să-şi vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă †

12 şi i-a zis: Prietene, cum de ai intrat aici fără să ai haină de nuntăa? El însă a tăcut.

13 Atunci împăratul a zis către slujitori: Legaţi-l de picioare şi de mâini, luaţi-l de aici şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară! Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. †

14 Că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”. †

15 Atunci mergând fariseii, au ţinut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt. †

16 Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-ţi pasă de nimeni, pentru că tu nu cauţi la faţa oamenilor. †

17 Spune-ne deci nouă: Ce părere ai, se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?” †

18 Dar Iisus, cunoscându-le vicleşugul, le-a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? †

19 Arătaţi-Mi banul dajdiei”. Iar ei I-au adus un dinar. †

20 Şi Iisus le-a zis: „Ale cui sunt efigia şi inscripţia de pe el?” †

21 Ei au zis: „Ale cezarului”. Atunci El le-a zis: „Daţi-i dar cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu!” †

22 Şi auzind ei acestea, s’au minunat; şi, lăsându-L, s’au dus. †

23 În ziua aceea s’au apropiat de El saducheii, cei ce spun că nu este înviere, şi L-au întrebat, †

24 zicând: „Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare fără să fi avut copii, fratele său s’o ia de soţie pe femeia lui şi să-i ridice urmaş fratelui său. †

25 Dar la noi erau şapte fraţi; şi cel dintâi s’a însurat şi a murit fără să aibă urmaşi, lăsând pe femeia sa fratelui său; †

26 asemenea şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea; †

27 şi în urma tuturor a murit şi femeia. †

28 La înviere, deci, a căruia dintre cei şapte va fi femeia? că toţi au avut-o de soţie”. †

29 Şi răspunzând Iisus, le-a zis: „Rătăciţi neştiind Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu. †

30 Că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. †

31 Iar despre învierea morţilor, oare n’aţi citit ce vi s’a spus vouă de Dumnezeu când zice: †

32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob? El nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor”. †

33 Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui. †

34 Şi a uzind fariseii că El a închis gura saducheilor, s’au adunat laolaltă; †

35 şi unul din ei, învăţător de lege, L-a întrebat ispitindu-L: †

36 „Învăţătorule, care este marea poruncă în lege?” †

37 Iar El i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău. †

38 Aceasta este marea şi întâia poruncă. †

39 Iar a doua, asemenea acesteia: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. †

40 De aceste două porunci atârnă toată legea şi profeţii”. †

41 Şi fiind adunaţi fariseii, Iisus i-a întrebat, †

42 zicând: „Ce părere aveţi despre Hristos?: al cui fiu este?” Ei I-au zis: „Al lui David”. †

43 El le-a zis: „Atunci cum se face că David, în Duhc, Îl numeşte pe El Domn când spune: †

44 Zis-a Domnul către Domnul meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale? †

45 Aşadar, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiu al lui?” †

46 Şi nimeni nu putea să-I răspundă nici un cuvânt; şi din ziua aceea nici n’a mai îndrăznit cineva să-L mai întrebe. †