Marcu 11

1 Şi când s’au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi din ucenicii Săi †

2 şi le-a zis: „Mergeţi în satul care este în faţa voastră şi, intrând în el, îndată veţi afla un mânz legat, pe care nici un om n’a şezut până acum. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l. †

3 Iar de vă va zice cineva: De ce faceţi aceasta?, spuneţi-i: Domnul are trebuinţă de el. Şi îndată îl va trimite aici”. †

4 Deci s’au dus şi au găsit mânzul legat la drum în faţa unei porţi şi l-au dezlegat. †

5 Şi unii din cei ce şedeau acolo le-au zis: „Ce faceţi?, de ce dezlegaţi mânzul?” †

6 Iar ei le-au răspuns aşa cum le spusese Iisus; şi aceia i-au lăsat. †

7 Şi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele pe mânz şi Iisus a şezut deasupra. †

8 Şi mulţi îşi aşterneau hainele’n cale, iar alţii aşterneau ramuri tăiate din câmp. †

9 Iar cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau în urmă strigau: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! †

10 Binecuvântată este împărăţia care vine, a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!” †

11 Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu; şi după ce S’a uitat la toate de jur-împrejur, fiind vremea spre seară a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece. †

12 Şi a doua zi, pe când ieşeau din Betania, El a flămânzit. †

13 Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, S’a dus acolo să vadă dacă va găsi ceva în el; şi ajungând la smochin, n’a găsit nimic decât frunze; că încă nu era vremea smochinelor. †

14 Şi vorbindu-i, i-a zis: „De-acum înainte, roadă din tine nimeni în veac să nu mănânce!” Iar ucenicii Săi auzeau. †

15 Şi au venit în Ierusalim. Şi intrând în templu, a început să-i dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele neguţătorilor de porumbei le-a răsturnat. †

16 Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu.

17 Şi-i învăţa şi le spunea: „Oare nu este scris: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile? Voi însă aţi făcut-o peşteră de tâlhari…”. †

18 Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Că se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. †

19 Iar când s’a făcut seară, au ieşit afară din cetate. †

20 A doua zi dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. †

21 Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: „Învăţătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s’a uscat…”. †

22 Şi răspunzând, Iisus le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu. †

23 Adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare!, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. †

24 De aceea vă spun: Pe toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primitb, şi le veţi avea. †

25 Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşalele voastre. †

26 Iar dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşalele”. †

27 Şi au venit iarăşi în Ierusalim. Şi în timp ce Iisus umbla prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii şi bătrânii †

28 şi I-au zis: „Cu ce putere faci tu acestea? Sau cine ţi-a dat ţie această putere de a le face?” †

29 Iar Iisus le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu un cuvânt; răspundeţi-Mi, şi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea: †

30 Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!” †

31 Şi ei se chibzuiau între ei, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, El va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?; †

32 dar de vom zice: De la oameni…”. Se temeau de mulţime, fiindcă toţi socoteau că Ioan a fost cu adevărat profet. †

33 Şi răspunzând, I-au zis: „Nu ştim…”. Şi Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!…”. †