Marcu 10

1 Şi sculându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului; şi mulţimile s’au adunat iarăşi la El şi El iarăşi le învăţa, după cum Îi era obiceiul. †

2 Şi apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă unui bărbat îi este îngăduit să-şi lase femeia. †

3 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Ce v’a poruncit Moise?” †

4 Iar ei au zis: „Moise i-a dat voie să-i scrie carte de despărţire şi s’o lase”. †

5 Şi răspunzând Iisus, le-a zis: „Din pricina învârtoşării inimii voastre v’a scris el porunca aceasta; †

6 dar de la’nceputul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu: †

7 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa †

8 şi cei doi vor fi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. †

9 Aşadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă”. †

10 Şi în casă ucenicii L-au întrebat din nou despre aceasta. †

11 Şi El le-a zis: „Oricine-şi va lăsa femeia şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. †

12 Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul şi se va mărita cu altul, adulter săvârşeşte”. †

13 Şi aduceau la El copii, ca să Se atingă de ei; dar ucenicii îi certau pe cei ce-i aduceau. †

14 Iar Iisus, văzând, S’a supărat şi le-a zis: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. †

15 Adevăr vă spun: Cel ce nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea”. †

16 Şi luându-i în braţe, Şi-a pus mâinile pe ei şi i-a binecuvântat. †

17 Şi pe când ieşea El în drum, un ins a alergat la El şi, îngenunchind înainte-I, Îl întreba: „Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” †

18 Iar Iisus i-a răspuns: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu. †

19 Cunoşti poruncile: Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu păgubeşti pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”. †

20 Iar el I-a zis: „Învăţătorule, pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea”. †

21 Iar Iisus, cătând la el cu luare-aminte, l-a îndrăgit şi i-a zis: „Un lucru îţi mai lipseşte: Du-te, vinde tot ce ai şi dă-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi-Mi urmează Mie”. †

22 Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, fiindcă avea multe bogăţii. †

23 Şi Iisus, uitându-Se în jur, le-a zis ucenicilor Săi: „Cei ce au bogăţii, cât de greu vor intra ei în împărăţia lui Dumnezeu!” †

24 Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăşi, le-a zis: „Fiilor, cât de greu le este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu! †

25 Mai lesne îi este cămileib să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu!” †

26 Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alţii: „Şi cine poate să se mântuiască?…”. †

27 Iisus, privind la ei cu luare-aminte, le-a zis: „La oameni lucrul acesta e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă”. †

28 Şi a început Petru a-I zice: „Iată, noi pe toate le-am lăsat şi ţi-am urmat ţie”. †

29 Iisus a răspuns: „Adevăr vă grăiesc: Nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie †

30 şi să nu primească însutit – acum, în vremea aceasta de prigoniri – case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine; iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică. †

31 Şi mulţi din cei dintâi vor fi la urmă, şi cei din urmă, întâi”. †

32 Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, şi Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi: şi cei ce mergeau în urma Lui se temeau. Şi iarăşi luându-i cu El pe cei doisprezece, a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: †

33 „Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat în mâna arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da pe mâna păgânilor †

34 şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia”. †

35 Şi au venit la El Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: „Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce-ţi vom cere”. †

36 Iar El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?” †

37 Iar ei I-au zis: „Dă-ne să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta”. †

38 Dar Iisus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Eu Mă botez?” †

39 Iar ei I-au zis: „Putem”. Şi Iisus le-a zis: „Într’adevăr, paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, †

40 dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s’a pregătit”c. †

41 Şi auzind cei zece, au prins a se supăra pe Iacob şi pe Ioan. †

42 Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: „Ştiţi că cei ce se socotesc conducători ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mari ai lor le stăpânesc; †

43 dar între voi să nu fie aşa, ci cel ce va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru, †

44 şi cel ce va vrea să fie întâiul între voi, să le fie tuturor slugă; †

45 că nici Fiul Omului n’a venit să I se slujească, ci să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi”. †

46 Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind El din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea cerşind la marginea drumului. †

47 Şi auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!” †

48 Şi mulţi îl certau, ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: „Fiule al lui David, miluieşte-mă!” †

49 Şi Iisus, apropiindu-Se, a zis: „Chemaţi-l!” Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: „Îndrăzneşte, scoală-te; te cheamă…”. †

50 Iar orbul, lepădându-şi haina de pe el şi sărind în picioare, a venit la Iisus. †

51 Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: „Ce voieşti să-ţi fac?” Iar orbul I-a răspuns: „Să-mi capăt vederea, Învăţătorule!” †

52 Iar Iisus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit!” Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-I urma lui Iisus pe cale. †