Luca 21

1 Şi privind cu luare-aminte, a văzut pe cei bogaţi aruncându-şi darurile în cutia milelor. †

2 Şi a văzut-o şi pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi; †

3 şi a zis: „Adevăr vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi. †

4 Fiindcă toţi aceştia, din prisosul lor au aruncat la daruri; aceasta însă, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, totul de la gura ei”. †

5 Şi pe când unii vorbeau despre templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu odoare, El a zis: †

6 „Veni-vor zile când din ceea ce vedeţi nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească”. †

7 Şi ei L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, dar când vor fi acestea? Şi care este semnul când ele au să fie?” †

8 Iar El a zis: „Luaţi aminte să nu fiţi amăgiţi; că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, şi: Vremea s’a apropiat!… Nu mergeţi după ei! †

9 Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă’nspăimântaţi; că mai întâi acestea trebuie să fie, dar sfârşitul nu va fi curând”. †

10 Atunci le-a zis: „Neam peste neam se va ridica şi’mpărăţie peste’mpărăţie; †

11 şi cutremure mari vor fi, şi pe-alocuri foamete şi ciumă; şi spaime vor fi şi semne mari din cer. †

12 Dar mai înainte de toate acestea îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, predându-vă sinagogilor şi temniţelor, cu de-a sila ducându-vă la’mpăraţi şi la dregători din pricina numelui Meu. †

13 Şi fi-va pentru voi aceasta prilej de mărturisire; †

14 puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai’nainte ce veţi răspunde; †

15 că Eu vă voi da gură, şi înţelepciune căreia toţi potrivnicii voştri nu-i vor putea sta’mpotrivă, nici să-i răspundă. †

16 Şi veţi fi predaţi şi de părinţi şi de fraţi şi de rudenii şi de prieteni; şi vor ucide dintre voi, †

17 şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu; †

18 dar păr din capul vostru nu va pieri. †

19 Întru răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele. †

20 Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s’a apropiat pustiirea lui. †

21 Atunci cei din Iudeea să fugă’n munţi şi cei din mijlocul lui să plece şi cei de prin ţarini să nu intre în el †

22 Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se plinească toate cele scrise. †

23 Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Că necaz mare va fi pe pământ şi mânie asupra acestui popor. †

24 Şi vor cădea sub ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce vremile neamurilor se vor plinib. †

25 Şi vor fi semne în soare, în lună şi’n stele, iar pe pământ spaimă’ntru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi-al valurilor. †

26 Şi oamenii-şi vor da duhul de frică şi de aşteptarea celor ce vor să vină peste lume; că puterile cerurilor se vor clătina. †

27 Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nor cu putere multă şi cu slavă. †

28 Iar când acestea vor începe să fie, prindeţi inimă şi înălţaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie”. †

29 Şi le-a spus o parabolă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii: †

30 Când înfrunzesc, de la voi înşivă ştiţi, văzându-i, că vara e aproape. †

31 Aşa şi voi, când pe acestea le veţi vedea petrecându-se, să ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu. †

32 Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea nu vor fi. †

33 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. †

34 Luaţi aminte la voi înşivă, să nu vi se îngreuieze inimile de’mbuibare şi de beţie şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără veste, †

35 căci ca o mreajă va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa’ntregului pământ. †

36 Aşadar, privegheaţi în toată vremea rugându-vă, ca să vă’ntăriţi să scăpaţi de toate acestea care vor să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului”. †

37 Şi ziua era învăţând în templu, iar noaptea, ieşind, o petrecea pe Muntele numit al Măslinilor. †

38 Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte. †