Luca 20

1 Şi a fost că într’una din zile, în timp ce El învăţa poporul în templu şi binevestea, au venit arhiereii şi cărturarii împreună cu bătrânii; †

2 şi, prinzând grai, I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci tu acestea, sau cine este cel ce ţi-a dat această putere?” †

3 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt. Spuneţi-Mi: †

4 Botezul lui Ioan, din cer era, sau de la oameni?” †

5 Iar ei se socoteau în sine, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, el va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?; †

6 iar de vom zice: De la oameni!, tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este încredinţat că Ioan e profet”. †

7 Şi au răspuns că nu ştiu de unde era. †

8 Şi Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!…”. †

9 Şi a început să-i spună poporului parabola aceasta: „Un om a sădit vie şi a dat-o pe seama lucrătorilor şi a plecat departe pentru multă vreme. †

10 Şi la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă, bătându-l, l-au trimis fără nimic. †

11 Şi a trimis apoi un alt slujitor; dar ei, bătându-l şi pe acela şi batjocorindu-l, l-au trimis fără nimic. †

12 Şi după aceea l-a trimis pe al treilea; dar ei, rănindu-l şi pe acela, l-au alungat. †

13 Şi stăpânul viei a zis: Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate că de el se vor ruşina. †

14 Dar lucrătorii, văzându-l, s’au vorbit între ei, zicând: Acesta este moştenitorul; să-l omorâm, pentru ca a noastră să fie moştenirea… †

15 Şi, scoţându-l afară din vie, l-au ucis. Aşadar, ce le va face acestora stăpânul viei?: †

16 Va veni, şi pe acei lucrători îi va pierde, iar via o va da altora”. Iar ei, auzind, au zis: „Doamne-fereşte!” †

17 El însă, privind la ei, a zis: „Aşadar, ce’nseamnă ceea ce e scris: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului? †

18 Tot cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi”. †

19 Şi cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe El în chiar ceasul acela, dar se temeau de popor; că înţeleseseră că împotriva lor a spus El această parabolă. †

20 Şi, pândindu-L, au trimis iscoditori care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă în cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a puterii guvernatorului. †

21 Şi L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, ştim că drept vorbeşti şi înveţi şi nu cauţi la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. †

22 Se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?” †

23 Iar El, pricepându-le vicleşugul, le-a zis: „De ce Mă ispitiţi? †

24 Arătaţi-Mi un dinar! A cui efigie şi a cui inscripţie le are pe el?” Iar ei au zis: „Ale cezarului”. †

25 Şi El a zis către ei: „Atunci, daţi-i cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu pe cele ale lui Dumnezeu!” †

26 Şi nu L-au putut prinde în cuvânt în faţa poporului; şi mirându-se de răspunsul Lui, au tăcut. †

27 Şi apropiindu-se unii dintre saducheii care spun că nu este înviere, L-au întrebat, †

28 zicând: „Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: Dacă fratele cuiva moare având femeie dar neavând copii, pe femeie s’o ia fratele lui şi să-i ridice urmaş fratelui său. †

29 Erau dar şapte fraţi. Şi cel dintâi, luându-şi femeie, a murit fără copii; †

30 şi al doilea; †

31 a luat-o şi al treilea; şi tot aşa, toţi cei şapte n’au lăsat copii şi au murit. †

32 La urmă a murit şi femeia. †

33 Aşadar, la înviere, femeia va fi soţia căruia dintre ei?, că toţi şapte au avut-o de soţie”. †

34 Şi le-a zis Iisus: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;

35 dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea din morţib nici nu se însoară, nici nu se mărită. †

36 Că nici să moară nu mai pot, fiindcă sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. †

37 Iar că morţii învie, a arătat-o şi Moise la rugc când pe Domnul Îl numeşte Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob. †

38 Or, Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor; fiindcă toţi trăiesc întru El”. †

39 Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: „Învăţătorule, bine-ai zis…”, †

40 că nu mai cutezau să-L întrebe nimic. †

41 Dar i-a întrebat El: „Cum se spune oare că Hristos este fiul lui David? †

42 Că însuşi David spune în Cartea Psalmilor: Zis-a Domnul către Domnul meu: Şezi de-a dreapta Mea, †

43 până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. †

44 Aşadar, David Îl numeşte Domn; atunci, cum de este fiul lui?” †

45 Şi’n timp ce tot poporul Îl asculta, le-a zis ucenicilor: †

46 „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe’n haine lungi, care iubesc salutările’n pieţe şi scaunele cele dintâi în sinagogi şi locurile cele dintâi la ospeţe, †

47 ei, care mănâncă de istov casele văduvelor şi cu făţărnicie se roagă’ndelung; aceştia mai mare osândă-şi vor lua”. †