Luca

Luca 12

Sursă: Mărturie Athonită

1 Între timp, adunându-se mulţime de oameni – atât de mare încât se călcau unii pe alţii –, Iisus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi: „Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia; †

2 că nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu fie cunoscut. †

3 De aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în cămări, se va propovădui de pe acoperişuri. †

4 Dar vă spun Eu vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nimic mai mult nu pot face. †

5 Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă; da, v’o spun Eu vouă, de acela să vă temeţi! †

6 Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Şi nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu; †

7 cât despre voi, şi perii capului vostru, toţi sunt număraţi. Să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. †

8 Dar vă spun: Pe tot cel ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului îl va mărturisi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. †

9 Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. †

10 Oricine va spune un cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat; dar cel ce va blasfemia împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat. †

11 Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri, nu vă îngrijiţi cum sau ce să răspundeţi sau ce să spuneţi, †

12 că Duhul Sfânt, în chiar ceasul acela, vă va învăţa ce trebuie să spuneţi”. †

13 Zisu-I-a cineva din mulţime: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine”.

14 Iar El i-a zis: „Omule, cine M’a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?” †

15 Şi a zis către ei: „Luaţi seama şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale”. †

16 Şi le-a spus această parabolă: „Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. †

17 Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n’am unde să-mi adun roadele? †

18 Şi a zis: Aceasta voi face: Strica-voi hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi-mi voi strânge acolo tot grâul meu şi bunătăţile mele; †

19 şi-i voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te!… †

20 Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule!, în noaptea aceasta îţi vor cere sufletul. Şi cele ce-ai pregătit ale cui vor fi? †

21 Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună sieşi comori, şi nu întru Dumnezeu se îmbogăţeşte”. †

22 Şi a zis către ucenicii Săi: „De aceea vă spun: Nu purtaţi grijă pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. †

23 Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea. †

24 Priviţi la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n’au cămară, nici hambar, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu mult altceva sunteţi voi decât păsările! †

25 Şi cine dintre voi, purtându-şi de grijă, poate să-i adauge staturii sale un cot? †

26 Deci, dacă nici cel mai mic lucru nu-l puteţi face, de ce duceţi voi grijă de celelalte? †

27 Priviţi crinii cum cresc; nu torc, nici nu ţes, dar vă spun Eu vouă că nici Solomon, în toată slava lui, nu s’a îmbrăcat ca unul din ei. †

28 Iar dacă iarba, care azi e pe câmp iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puţin-credincioşilor? †

29 Şi să nu căutaţi voi ce veţi mânca şi ce veţi bea, şi nu fiţi îngrijoraţi, †

30 că pe toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele; †

31 ci căutaţi mai întâi împărăţia Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga. †

32 Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea împărăţia. †

33 Vindeţi-vă averile şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesfârşită în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie n’o strică; †

34 fiindcă unde vă este comoara, acolo va fi şi inima voastră. †

35 Să vă fie mijlocurile’ncinse şi făcliile aprinse; †

36 şi fiţi asemenea oamenilor care-şi aşteaptă stăpânul când se va întoarce de la nuntă, ca venind el şi bătând, îndată să-i deschidă. †

37 Fericiţi sunt servii aceia pe care stăpânul, când vine, îi va afla priveghind. Adevăr vă spun, că se va încinge şi-i va pune la masă şi, venind lângă ei, le va sluji. †

38 Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, fericiţi sunt ei de-i va găsi aşa. †

39 Dar s’o ştiţi pe asta, că de-ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n’ar lăsa să i se spargă casa. †

40 Aşadar, şi voi fiţi gata, că Fiul Omului vine în ceasul în care nu gândiţi”. †

41 Şi I-a zis Petru: „Doamne, parabola aceasta o spui pentru noi, sau şi pentru toţi?”

42 Şi a zis Domnul: „Cine este iconomul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să le dea la vreme măsura lor de grâu? †

43 Fericit este servul acelaa pe care, când vine stăpânul său, îl va găsi făcând aşa. †

44 Adevăr vă spun că peste toate avuţiile sale îl va pune. †

45 Dar dacă servul acela va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie să vină!, şi va începe să-i bată pe slujitori şi pe slujnice şi să mănânce şi să bea şi să se îmbete, †

46 veni-va stăpânul acelui serv în ziua în care el nu gândeşte şi în ceasul în care el nu ştie şi-l va tăia în două, iar partea lui o va pune cu cei necredincioşi. †

47 Şi servul acela care a ştiut voia stăpânului şi n’a pregătit nimic, nici n’a făcut după voia lui, mult va fi bătut. †

48 Iar cel care n’a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, puţin va fi bătut. De la cel căruia i s’a dat mult, mult se va cere; şi de la cel căruia i s’a încredinţat mult, mai mult se va cere. †

49 Foc am venit s’arunc pe pământ, şi cât aş vrea să fie-acum aprins!

50 Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se va’mplini! †

51 Pare-vi-se c’am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. †

52 Că de’acum înainte cinci într’o casă vor fi dezbinaţi: trei contra doi şi doi contra trei. †

53 Dezbinaţi vor fi tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei”. †

54 Dar şi mulţimilor le spunea: „Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie, şi aşa este; †

55 iar când vedeţi vântul suflând de la miazăzi, ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este. †

56 Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi s’o desluşiţi, dar vremea aceasta, pe ea cum de nu ştiţi s’o desluşiţi? †

57 Dar de ce nu judecaţi prin voi înşivă ce este drept?

58 Şi când mergi cu pârâşul tău la judecător, dă-ţi silinţa ca pe drum să te scuturi de elb, ca nu cumva să te târască la judecător şi judecătorul să te dea pe mâna temnicerului şi temnicerul să te-arunce’n temniţă. †

59 Îţi spun Eu ţie: Nu vei ieşi de-acolo până ce nu vei plăti şi cel din urmă ban”. †