Iov 37

1 Da, inima din mine sub cer s’a scuturat şi-a curs din locul ei.

2 Auzi, ascultă’n iureş a Domnului mânie, cum cercetarea-I iese din gură ca un tunet. †

3 Sub ceru’ntreg ţâşnirea, lumina Lui, ea însăşi pe aripile Terrei. †

4 În urma ei, un vuiet cu voce de strigare: El tună lung din glasul nestăvilirii Lui, nimic nu se opreşte, căci vocea Lui se-aude. †

5 Cel-Tare face tunet din glasu-I minunat căci lucruri mari lucrează, necunoscute nouă. †

6 Poruncă-i dă zăpezii: – Te-aşterne pe pământ!, şi ploi să cadă iarna, ale puterii Lui. †

7 Pe omul tot, El pune, cu mâna Sa, pecete, aşa ca fiecare să-şi ştie slăbiciunea.

8 Sălbăticiunea intră sub adăpostul ei şi-adoarme în culcuş. †

9 Furtuna vine’n cercuri din tainice cămări, din culmi înalte, frigul.

10 Suflarea Celui-Tare preface apa’n gheaţă, El cârmuieşte apa precum Îi este voia; †

11 şi norul se prelinge ungând pe cel ales, lumina lui pătrunde prin ceaţă, risipind-o.

12 El este Cel ce’nvârte, rotund, pornite cicluri, în propria-I voinţă, spre săvârşirea lor; oricâte porunceşte se rânduiesc printr’Însul, cu totul, pe pământ: †

13 ori pentru vreo certare, ori pentru moarte’n lut, ori pentru orice milă ce s’ar afla într’Însul.

14 O, ia aminte, Iov, stai locului şi’nvaţă a Domnului putere! †

15 Ştii tu ce aşezare Şi-a pus în fapte Domnul când El din întuneric a izvorât lumină?

16 Ştii tu vârtejul tainic ce risipeşte norii şi taina dinlăuntru-a căderii celor răi,

17 tu, omul cel al cărui veşmânt se încălzeşte când vântul din austru se odihneşte’n câmp?

18 Poţi tu să’ntinzi tăria cu Cel-De-odinioară, cea tare ca lumina răsfrântă’n revărsări? †

19 Învaţă-mă, hai, spune-mi, ce voi grăi cu El? şi, dacă da, eu vorba mi-o priponesc aici.

20 Stau oare lângă mine un scriitor, o carte, ceva care să-l facă pe om să stea tăcând?

21 Că nu toţi văd lumina aceea preacurată de-atunci, din începuturi, lucind din depărtări, aşa cum ea luceşte când El aprinde norii,

22 da, nori de miazănoapte, cu faţa lor de aur, în care numai slavă e-Atoateţiitorul.

23 Că nu aflăm un altul la fel întru putere ca El, Cel ce dreptate le face celor drepţi; tu nu vrei să-L auzi? †

24 De-aceea ne vom teme noi, oamenii, de El, cu teama omenească a inimii’nţelepte”.