Iov 32

1 Iar cei trei prieteni au încetat şi ei să mai vorbească împotriva lui Iov, căci în faţa lor era drept. †

2 Atunci s’a mâniat Elihu al lui Varahiil Buzitul, din spiţa lui Ram din ţara Ausitei; şi foarte s’a mâniat el pe Iov, din pricină că acesta pretindea că e drept în faţa Domnului; †

3 dar el s’a mâniat foarte şi pe cei trei prieteni, din pricină că ei nu fuseseră în stare să-i ţină piept lui Iov cu răspunsurile lor şi-l copleşiseră [doar cu învinuirea] de a fi fost necredincios.

4 Elihu se aştepta ca ei să-i răspundă lui Iov, ca unii ce erau mai vechi de zile decât el.

5 Dar când Elihu a văzut că’n gura celor trei bărbaţi nu mai era nici un răspuns, atunci i s’a aprins mânia.

6 Şi răspunzând Elihu al lui Varahiil Buzitul, a zis:„De vreme ce-s mai tânăr, iar voi sunteţi bătrâni, eu am păstrat tăcere, temându-mă ca’n faţă să spun şi eu ce ştiu. †

7 Şi-am zis: Nu vârsta este în drept să glăsuiască, şi nici cei grei de zile cunosc înţelepciunea, †

8 ci duh e’n pământeni; suflarea, ea învaţă, a Celui-Preaputernic. †

9 Nu cei cu număr mare de ani sunt înţelepţi, şi nici bătrânii-s cei ce ţin judecata’n palmă. †

10 De-aceea v’am zis vouă: – Luaţi-mă’n aminte, şi-am să vă spun ce ştiu,

11 să-mi fiţi auz în graiuri, ca’n grai să m’ascultaţi. Eu v’ascultai voroava, dar pân’la mintea voastră, adică până unde e sfadă pe cuvinte.

12 Din graiurile voastre gândeam că voi pricepe, dar, iată, nu-i nici unul să-l fi rămas pe Iov, din voi nu, nu-i nici unul să-i fi răspuns la vorbă,

13 ca să nu ziceţi: – Domnul, cu-a Lui învecinare, prin El înţelepciunea ascunsă am aflat-o!;

14 şi v’aţi întors la omul ca om dintotdeauna grăind cuvinte câte…

15 Şi, vai, se’nspăimântară, mai mult n’au mai răspuns, cuvinte’mbătrânite li se’ncleiau în gură.

16 Şi-am stat întru răbdare, căci n’am vrut să vorbesc, de vreme ce ei stat-au pe loc făr’ să răspundă. Acuma voi răspunde şi eu, măcar în parte.”

17 Şi răspunzând Elihu, a zis:

18 „Grăi-voi dimpotrivă; că plin sunt de cuvinte, că duhul meu lăuntric mă pierde şi-mi dă ghies; †

19 lăuntrul meu e parcă burduf cu must ce fierbe, cazan în clocotire ce-i gata să irumpă. †

20 Grăi-voi deci din buze, ca să-mi aduc odihnă; †

21 că nu-mi va fi ruşine să stau cu omu’n faţă, nici silă nu-mi va face să văd un pământean; †

22 că nu mă ştiu să-i laud cuiva înfăţişarea; de-i altfel, atunci viermii m’or roade şi pe mine.