Iov 13

1 Pe toate-acestea, iată, cu ochiul le-am văzut, cu propria-mi ureche, la fel, le-am auzit.

2 Ştiu tot atât de multe pe câte ştiţi şi voi şi’n iscusinţa minţii eu nu sunt mai prejos. †

3 Dar nu!, ci eu cu Domnul vreau astăzi să vorbesc, Lui astăzi socoteală să-I dau, dac’o să vrea.

4 Că, iată, voi îmi sunteţi ca nişte doctori strâmbi şi vraci de rele, toţi. †

5 Şi, oh!, de-aţi amuţi, să-i daţi şi voi oleacă târcol înţelepciunii!… †

6 Dar ascultaţi-mi vorba în apărarea mea, luaţi aminte bine cum judec eu rostind.

7 Ştiţi voi că înaintea lui Dumnezeu grăiţi, că, stându-I înainte, voi îndrugaţi minciuni?

8 sau că vă îndoiţi? sau că pe voi’nainte-I judecători vă faceţi?

9 Că binele s’o ţine – el, cel puţin – de voi, şi dacă faceţi totul, vă veţi lipi de Dânsul.

10 Aceasta nu înseamnă că El n’o să vă mustre, dar de-Şi ascunde faţa, voi vă veţi minuna. †

11 Au nu a Lui mânie vă bagă’n sperieţi, şi frica Lui, nu-i oare cea care vă turteşte?

12 Atunci trufia voastră se face ca cenuşa şi trupul ca argila.

13 Tăceţi, ca eu să glăsui şi să-mi înmoi mânia,

14 cu dinţii apucându-mi bucăţi din carnea mea şi sufletul, întregul, punându-mi-l în palmă.

15 Chiar dacă El, Cel-Tare, nu-Şi va’nceta prigoana, eu tot am să mă apăr, grăind, în faţa Lui;

16 aceasta-mi va fi mie arvună mântuirii, de vreme ce minciuna nu’ncape’n faţa Sa. †

17 O, ascultaţi-mi vorba, cuvintele-ascultaţi-mi, vă cer să luaţi aminte la ce voi povesti!

18 Că, iată, eu aproape-am ajuns de judecată şi ştiu că’n judecată eu sunt cel cu dreptatea. †

19 E cineva să-mi deie vieaţa’n judecată? că dacă da, atuncea eu tac şi încetez.

20 Doar două lucruri, două, doresc să mi le dai, şi-atunci de dinainte-ţi eu nu mă voi ascunde:

21 Îndepărtează-ţi mâna, da, ia-o de pe mine, iar frica Ta să nu mă cutremure de groază. †

22 Apoi mă vei chema, şi eu voi auzi, sau Tu îmi vei vorbi, şi eu voi da răspuns. †

23 Câte-am făcut păcate şi câte făr’delegi? Hai, spune-mi, care sunt?

24 De ce Te-ascunzi de mine şi crezi că eu, de-aicea, aş fi duşmanul Tău? †

25 Te sperii Tu de-o frunză pe care-o bate vântul? Îmi stai Tu împotrivă, când eu îs funigel,

26 de scrijeleşti pe tablă ’mpotrivă-mi ce e rău şi-mi pui sub ochi păcate făcute’n tinereţe †

27 şi-mi vâri, ca la popreală, picioarele’n butuci, şi fapta cea mai mică mi-o ţii mereu sub pândă şi-ajungi cu luare-aminte la urma tălpii mele?… †

28 Eu, cel ce se’nvecheşte ca un burduf de piele sau ca o haină scumpă mâncată’n pod de molii… †