Ieremia 9

1 C„ine-Mi va da în pustie sălaş cât mai departe, ca să-Mi părăsesc poporul şi să Mă’ndepărtez de ei?; că toţi se desfrânează, ei, adunătură de trădători. †

2 Limba şi-au întins-o ca pe un arc; minciuna, nu credinţa-i stăpână pe pământ; căci mers-au ei din rău în rău şi pe Mine nu M’au cunoscut, zice Domnul. †

3 Feriţi-vă fiecare de aproapele său, în fraţii voştri să nu aveţi încredere, fiindcă fiece frate cu amăgire va amăgi şi fiece prieten cu viclenie va umbla. †

4 Fiecare-şi va bate joc de prietenul său; adevărul nu-l vor grăi, limba lor s’a învăţat să spună minciuni; de năpăstuit au năpăstuit, dar de’ntors n’au vrut să se’ntoarcă. †

5 Camătă peste camătă, vicleşug peste vicleşug, pe Mine n’au vrut să Mă ştie, zice Domnul. †

6 De aceea, aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu îi voi certa cu foc şi-i voi pune la’ncercare; aceasta voi face, din pricina răutăţii fiicei poporului Meu. †

7 Limba lor e săgeată ce deschide răni, graiurile gurii lor sunt pline de vicleşug; paşnic vorbeşte unul cu aproapele său, dar în sinea lui colcăie vrajba. †

8 Oare voi trece Eu cu vederea astfel de lucruri? – zice Domnul – sau sufletul Meu nu se va răzbuna asupra unui popor ca acesta? †

9 Ridicaţi tânguire până deasupra munţilor şi plângere’ntindeţi pe căile pustiei, că pustii s’au făcut din lipsă de oameni; foşnetul vieţii nu-l mai aud de la păsările cerului şi nici de la animale: acestea, pline de spaimă, s’au dus. †

10 Goli-voi Ierusalimul de cei ce îl locuiesc, sălaş de balauri îl voi face; cetăţile lui Iuda cu totul le voi deşerta, aşa ca ele să nu mai fie locuite. †

11 Cine este înţeleptul care să priceapă aceasta? Cel ce are’ntr’însul cuvânt din gura Domnului, el să vă spună de ce a pierit pământul, de ce dogorăşte ca un pustiu neumblat”. †

12 Zis-a Domnul către mine: „Pentru că ei au părăsit legea Mea pe care Eu le-am pus-o înainte şi pentru că de glasul Meu n’au ascultat, †

13 ci au mers după poftele inimii lor celei rele şi după idolii cu care părinţii lor i-au deprins,

14 ei bine, aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Iată, Eu îi voi hrăni cu necazuri şi-i voi adăpa cu apă de fiere; †

15 şi-i voi risipi printre neamuri, printre acelea pe care nici ei şi nici părinţii lor nu le-au cunoscut; şi sabie voi trimite asupră-le până când cu ea îi voi nimici. †

16 Aşa grăieşte Domnul: Chemaţi bocitoarele, iar ele să vină; trimiteţi şi după cele înţelepte, iar ele să-şi ridice glasul;

17 să plângă ele pentru voi, iar ochii voştri doar să verse lacrimi şi apă să curgă din genele voastre. †

18 Că glas de jale s’a auzit în Sion: «Cum ne-am nenorocit!; acoperiţi de ruşine suntem, că ne-am părăsit pământul şi-am lepădat locaşurile noastre de’nchinare!». †

19 Voi, femei, ascultaţi acum cuvântul Domnului, primească auzul vostru cuvintele gurii Sale şi pe fiicele voastre învăţaţi-le să se tânguie şi fiece femeie să-şi înveţe vecina să plângă.

20 Că moarte s’a suit prin ferestrele voastre, în ţara voastră şi-a făcut intrare ca să zdrobească pruncii de pe-afară şi pe tinerii de pe uliţe.

21 Şi fi-vor stârvurile oamenilor drept pildă pe’ntinsul câmpului ţării voastre, ca iarba înapoia cosaşului, şi nimeni nu va fi care să le-adune.

22 Acestea zice Domnul: Înţeleptul să nu se laude întru a sa înţelepciune, puternicul să nu se laude întru a sa putere, iar bogatul să nu se laude întru bogăţia lui, †

23 ci’ntru aceasta să se laude cel ce se laudă: întru’nţelegerea şi cunoaşterea că Eu sunt Domnul, Cel ce face milă şi judecată şi dreptate pe pământ; că întru acestea-i bunăvoirea Mea, zice Domnul. †

24 Iată, zilele vin – zice Domnul – când Mă voi răzbuna pe toţi cei ce doar în trup sunt tăiaţi-împrejur:

25 pe Egipt şi pe Idumeea şi pe Edom şi pe fiii lui Amon şi pe fiii lui Moab şi pe cei ce-şi rad faţa de jur-împrejur, chiar şi pe cei ce locuiesc în pustiuri; căci toate neamurile sunt netăiate’mprejur la trup, †

26 dar cei din casa lui Israel, toţi, sunt la inimă netăiaţi-împrejur”.