Faptele Apostolilor 3

1 Iar Petru şi Ioan se suiau la templu pentru rugăciunea din ceasul al nouălea. †

2 Şi era un bărbat, olog din pântecele mamei sale, pe care-l aduceau şi-l puneau în fiecare zi la poarta templului zisă Cea Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu. †

3 Acesta, văzându-i pe Petru şi pe Ioan că aveau să intre în templu, le-a cerut milostenie.

4 Iar Petru, cătând spre el împreună cu Ioan, a zis: „Uită-te la noi!” †

5 Iar el îi privea cu luare-aminte, aşteptând să primească ceva de la ei.

6 Iar Petru a zis: „Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau: În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă!” †

7 Şi apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat; şi îndată tălpile şi gleznele lui s’au întărit. †

8 Şi sărind, a stat în picioare şi umbla; şi a intrat cu ei în templu, umblând şi sărind şi lăudând pe Dumnezeu. †

9 Şi tot poporul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu;

10 şi-l cunoşteau că el era cel ce şedea pentru milostenie la Poarta Frumoasă a templului, şi s’au umplut de spaimă şi de mirare pentru ceea ce i se întâmplase. †

11 Şi ţinându-se el de Petru şi de Ioan, tot poporul, uimit, alerga la ei, în pridvorul numit al lui Solomon. †

12 Iar Petru, văzând aceasta, i-a răspuns poporului: „Bărbaţi israeliţi, de ce vă minunaţi de lucrul acesta?, sau de ce ne aţintiţi cu privirea, ca şi cum noi cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble?

13 Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacob, Dumnezeul părinţilor noştri L-a slăvit pe Fiul Său, Iisus, pe Care voi L-aţi predat şi L-aţi tăgăduit în faţa lui Pilat, care găsise cu cale să-L elibereze. †

14 Dar voi v’aţi lepădat de Cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaş, †

15 iar pe Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui martori suntem noi. †

16 Şi prin credinţa în numele Lui, însuşi numele Lui l-a întărit pe acesta pe care-l vedeţi şi-l ştiţi; şi credinţa în El i-a dat lui această întregire, în faţa voastră, a tuturor. †

17 Şi acum, fraţilor, ştiu că voi din neştiinţă aţi făptuit, ca şi mai-marii voştri. †

18 Dar Dumnezeu astfel a plinit cele ce mai’nainte vestise prin gura tuturor profeţilor, că Hristosul Său va să pătimească. †

19 Aşadar, pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă, ca să vi se şteargă păcatele, †

20 ca să vină de la faţa Domnului vremi de uşurare şi să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Hristos Iisus, †

21 pe Care cerul trebuie să-L primească până la vremile reaşezării tuturor celor despre care a grăit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi profeţi din veac.

22 Pentru că Moise a zis către părinţi: Prooroc ca mine vă va ridica Domnul, Dumnezeul vostru, dintre fraţii voştri; pe El să-L ascultaţi în toate câte vă va grăi. †

23 Şi tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela, va fi nimicit din popor. †

24 Şi toţi profeţii, de la Samuel şi urmaşii săi câţi au grăit, zilele acestea le-au vestit. †

25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii noştri când i-a zis lui Avraam: Şi întru seminţia ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului. †

26 Dumnezeu, înviindu-L pe Fiul Său, întâi la voi L-a trimis, să vă binecuvinteze, pentru ca fiecare să se întoarcă de la răutăţile sale”. †