Faptele Apostolilor 17

1 Şi după ce au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era o sinagogă a Iudeilor. †

2 Şi după obiceiul său, Pavel a intrat la ei şi în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi, †

3 tâlcuindu-le şi arătând că: „Hristos trebuia să pătimească şi să învie din morţi”, şi că: „Acesta, Iisus pe Care vi-L vestesc eu, El este Hristosul”. †

4 Şi unii dintre ei au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila, şi mare mulţime de Elini evlavioşi şi nu puţine dintre femeile de frunte. †

5 Dar Iudeii, umplându-se de invidie şi luând cu ei câţiva oameni răi din cei de rând, au adunat gloată şi tulburau cetatea; şi ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară înaintea poporului. †

6 Dar, negăsindu-i, au târât pe Iason şi pe câţiva fraţi la mai-marii cetăţii, strigând că aceia care au întors toată lumea pe dos au venit şi aici †

7 şi Iason i-a primit la el; şi ei toţi lucrează împotriva poruncilor cezarului, spunând că este un alt împărat, Iisus… †

8 Şi au tulburat mulţimea şi pe mai-marii cetăţii care au auzit acestea. †

9 Şi numai după ce au luat chezăşie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat drumul. †

10 Iar fraţii de’ndată i-au trimis noaptea la Bereea pe Pavel şi pe Sila; care, ajungând acolo, au intrat în sinagoga Iudeilor. †

11 Dar aceştia erau mai buni la suflet decât cei din Tesalonic; ei au primit cuvântul cu toată osârdia, zilnic cercetând Scripturile, dacă ele sunt aşa. †

12 Şi au crezut mulţi dintre ei şi dintre femeile de cinste ale Elinilor şi nu puţini dintre bărbaţi. †

13 Dar când Iudeii din Tesalonic au aflat de cuvântul lui Dumnezeu că a fost vestit de Pavel şi în Bereea, au venit şi acolo, întărâtând şi tulburând mulţimile. †

14 Şi atunci l-au trimis fraţii de’ndată pe Pavel să plece spre mare; iar Sila şi Timotei au rămas acolo. †

15 Iar cei ce-l însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena; şi luând ei poruncă pentru Sila şi Timotei ca aceştia să vină la el cât mai curând, au plecat. †

16 Iar în Atena, în timp ce Pavel îi aştepta, duhul i s’a aprins de mânie văzând că cetatea e plină de idoli. †

17 Ca urmare, se lua la’ntrebări cu Iudeii şi cu cei credincioşi în sinagogă, şi zilnic în piaţă cu cei ce se întâmplau să fie de faţă. †

18 Iar unii dintre filosofii epicurei şi stoici se luau la vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Oare ce vrea să ne spună acest semănător de cuvinte?…”. Iar alţii: „Se pare că e vestitor de zeităţi străine…” – pentru că el Îl binevestea pe Iisus şi Învierea. †

19 Şi l-au luat cu ei şi l-au dus în Areopag, zicând: „Putem să cunoaştem ce este această nouă învăţătură grăită de tine?; †

20 că lucruri străine-i aduci tu auzului nostru. Vrem să ştim aşadar ce-ar fi să fie acestea…”.

21 Fiindcă toţi atenienii şi străinii care locuiau acolo nu-şi petreceau timpul decât spunând sau auzind ce e mai nou.

22 Şi Pavel, stând ridicat în mijlocul Areopagului, a zis: „Bărbaţi atenieni, văd că’ntru toate sunteţi foarte evlavioşi;

23 căci străbătând cetatea voastră şi privind la locurile voastre de’nchinare, am dat şi de un altar pe care era scris: «Dumnezeului Necunoscut». Ei bine, Cel pe Care voi Îl cinstiţi fără să-L cunoaşteţi, pe Acela vi-L vestesc eu vouă. †

24 Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea şi toate cele ce sunt într’însa, fiind El Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini, †

25 nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, de vreme ce El le dă tuturor viaţă şi suflare şi totul, †

26 şi dintr’un sânge a făcut tot neamul oamenilor, ca să locuiască pe toată faţa pământului, aşezându-le vremile cele de mai’nainte rânduite şi hotarele locuirii lor, †

27 pentru ca să-L caute pe Dumnezeu, doar L-or pipăi şi L-or găsi, deşi El nu e departe de fiecare din noi. †

28 – Că noi în El vieţuim şi ne mişcăm şi suntem, aşa cum au spus unii dintre poeţii voştri: «Că neam al Lui suntem şi noi». †

29 Aşadar, fiind noi neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, cioplite de meşteşugul şi plăsmuirea omului –. †

30 Dar Dumnezeu, trecând cu vederea vremile neştiinţei, la vesteşte acum oamenilor ca toţi, de pretutindeni, să se pocăiască, †

31 pentru că a hotărât o zi când întru dreptate va să judece lumea prin Bărbatul pe Care El L-a rânduit, tuturor dându-le încredere prin aceea că L-a înviat din morţi”… †

32 Şi auzind ei despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs, iar alţii au zis: „Despre asta te-om asculta şi altă dată…”.

33 Aşa că Pavel a plecat din mijlocul lor.

34 Dar unii bărbaţi i s’au alăturat şi au crezut, între care şi Dionisie Areopagitul şi o femeie cu numele Damaris şi alţii împreună cu ei.