Faptele Apostolilor 16

1 Şi a sosit la Derbe şi la Listra. Şi iată era acolo un ucenic cu numele Timotei, fiul unei femei iudee credincioase, dar al cărui tată era elin, †

2 care avea bune mărturii de la fraţii din Listra şi din Iconiu. †

3 Pavel a voit ca acesta să vină cu el; şi luându-l, l-a tăiat împrejur, din pricina Iudeilor care erau în acele locuri; că toţi ştiau că tatăl lui era elin. †

4 Şi când treceau ei prin cetăţi, le învăţau să păzească hotărârile rânduite de apostolii şi de preoţii din Ierusalim. †

5 Aşadar, Bisericile se întăreau în credinţă şi sporeau cu numărul în fiecare zi. †

6 Şi ei au străbătut Frigia şi ţinutul Galatiei, fiind opriţi de Duhul Sfânt să grăiască în Asia cuvântul.

7 Când însă au venit în Misia, încercau să meargă în Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu i-a lăsat.

8 Şi trecând prin Misia, au coborât la Troa.

9 Şi lui Pavel i s’a arătat noaptea o vedenie. Un bărbat macedonean stătea înainte-i şi-l ruga, zicând: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!”

10 Şi de cum a văzut el această vedenie, noi am căutat să plecăm îndată în Macedonia, înţelegând că Dumnezeu ne cheamă să le binevestim.

11 Pornind noi deci de la Troa, am mers de-a dreptul la Samotracia, iar a doua zi la Neapoli,

12 şi de acolo la Filipi, care este cea dintâi cetate a acestei părţi a Macedoniei, şi colonie. Iar în această cetate am rămas câteva zile.

13 Şi în ziua sâmbetei am ieşit în afara porţii, lângă râu, unde am presupus că se fac rugăciuni; şi, şezând, le grăiam femeilor care se adunaseră.

14 Şi o femeie cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră din cetatea Tiatirelor, cinstitoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima să ia aminte la cele grăite de Pavel. †

15 Iar după ce s’a botezat, şi ea şi casa ei, ne-a rugat, zicând: „Dacă voi m’aţi socotit că-I sunt credincioasă Domnului, intraţi în casa mea şi rămâneţi”. Şi ne-a silit. †

16 Şi a fost că’n timp ce ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică tânără care avea duh pitonicesc şi care le aducea stăpânilor ei mult câştig prin ghicit. †

17 Aceasta, ţinându-se după Pavel şi după noi, striga, zicând: „Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului-Celui-Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii…”. †

18 Şi pe aceasta a făcut-o timp de multe zile. Iar Pavel, supărându-se, s’a întors şi i-a zis duhului: „În numele lui Iisus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea!” Şi chiar în ceasul acela a ieşit. †

19 Şi stăpânii ei, văzând că li s’a dus nădejdea câştigului, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea dregătorilor. †

20 Şi ducându-i la judecători, au zis: „Aceşti oameni, care sunt iudei, ne tulbură cetatea †

21 şi vestesc obiceiuri pe care nouă, romani fiind, nu ne este îngăduit să le primim şi nici să le facem”. †

22 Şi împotriva lor s’a ridicat şi mulţimea. Şi judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi. †

23 Şi după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, poruncindu-i temnicerului să-i păzească cu grijă. †

24 Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a vârât în temniţa cea mai dinlăuntru şi le-a strâns picioarele’n butuci. †

25 Dar spre miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi-I cântau laude lui Dumnezeu; iar cei înlănţuiţi îi ascultau. †

26 Şi deodată s’a făcut cutremur mare, încât temeliile temniţei s’au zguduit şi îndată toate uşile s’au deschis şi legăturile tuturor s’au dezlegat. †

27 Şi când s’a deşteptat temnicerul şi a văzut uşile temniţei deschise, şi-a scos sabia şi voia să se omoare, crezând că cei legaţi au fugit. †

28 Dar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: „Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici!”

29 Iar acela a cerut lumină şi s’a repezit înlăuntru şi, tremurând, a căzut în faţa lui Pavel şi a lui Sila;

30 şi, scoţându-i afară, le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac eu ca să mă mântuiesc?” †

31 Iar ei au zis: „Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui, tu şi casa ta”. †

32 Şi i-au grăit cuvântul Domnului, şi tuturor celor din casa lui. †

33 Şi luându-i într’acel ceas al nopţii, le-a spălat rănile şi s’a botezat îndată, el şi toţi ai lui. †

34 Apoi i-a dus în casă şi a pus masa şi s’a veselit cu toată casa, pentru aceea că au crezut în Dumnezeu. †

35 Şi dacă s’a făcut ziuă, judecătorii i-au trimis pe lictori, zicând: „Dă drumul oamenilor acelora!”

36 Iar temnicerul i-a spus lui Pavel aceste cuvinte, cum că judecătorii au trimis să fie lăsaţi liberi; „acum deci ieşiţi şi mergeţi în pace”. †

37 Dar Pavel a zis către ei: „După ce că fără judecată ne-au bătut în piaţă, pe noi, care suntem cetăţeni romani, şi ne-au aruncat în temniţă, acum ne scot afară pe ascuns? Ei bine, nu!, ci să vină ei înşişi să ne scoată!” †

38 Şi lictorii le-au spus judecătorilor aceste cuvinte. Şi auzind că sunt cetăţeni romani, judecătorii s’au temut. †

39 Şi venind acolo, i-au liniştit; şi scoţându-i afară, îi rugau să plece din cetate. †

40 Iar ei, după ce-au ieşit din temniţă, s’au dus la casa Lidiei; şi dacă i-au văzut pe fraţi, i-au liniştit şi au plecat.