Cântarea Cântărilor 7

1 – Întoarce-te, te’ntoarce, Sulamito, întoarce-te, ca noi să te privim! Ce oare veţi vedea la Sulamita când vine dănţuind cu două cete? – Cât de frumoşi sunt astăzi paşii tăi şi sprinteni în sandale, o, nobilă fiică! Ţi-i rotunjimea coapselor asemeni unor lănţuguri meşterite’n aur; †

2 buricul tău e cupă arcuită, din care nu lipseşte vinul dres; căpiţă-ţi este pântecul, de grâu, cu crinii prinşi în horă împrejuru-i;

3 şi gemeni doi sunt sânii tăi, doi pui de căprioară; †

4 grumazul tău e ca un turn de fildeş şi iezere ţi-s ochii, din Heşbon, în preajma porţii cu mulţimi de fete; iar nările-s din turnul de Liban adulmecând veghere spre Damasc; †

5 semeţ precum Carmelul ţi-este capul; cosiţele, pe el, ca o porfiră păzind în ea un rege ’nlănţuit. †

6 Cât eşti tu de frumoasă şi de dulce, iubita mea, în tot ce te desfată! †

7 Statura ta e-asemeni cu finicul, ca strugurii sunt sânii tăi. †

8 Mi-am zis: Eu în finic mă voi sui şi mă voi ţine’n ramurile lui; să-mi fie struguri sânii tăi, din vie, miros de mere răsuflarea ta,

9 ca vinul bun rostirea şoaptei tale ce curge lin „pentru iubitul meu”, îndestulându-mi buzele şi dinţii.

10 – Iubitul meu e-al meu, eu sunt a lui, dorinţa lui spre mine se îndreaptă. †

11 Hai, vino, tu, iubitul meu, hai să ieşim la câmp, să înnoptăm prin sate †

12 şi’n zori de ziuă s’alergăm prin vii şi via s’o vedem dac’a’nflorit şi florile dac’au rodit şi rodiile dac’au dat în floare; eu sânii mei acolo-am să ţi-i dărui. †

13 Din mandragore, iată, ies miresme şi poame’n crengi ne-aşteaptă pe la porţi; pe cele vechi ca şi pe cele noi doar pentru tine le-am păstrat, iubite! †