Cântarea Cântărilor 1

1 – Sărute-mă cu sărutarea gurii sale! Alintul tău mai bun e decât vinul †

2 şi e mireasma mirurilor tale mai dulce decât tot ce e mireasmă. Numele tău e mir în revărsare; fecioarele de-aceea te-au iubit. †

3 Ţinându-ne de paşii tăi vom alerga s’avem în răsuflare mireasma mirurilor tale. Mă duse regele’n cămara lui; ne-om bucura, ne-om veseli de tine; mai aprig decât vinul îţi vom iubi alintul; pe drept o fac acei ce te iubesc. †

4 Sunt neagră, dar frumoasă, o, fete ale Ierusalimului, ca sălaşele lui Chedar, ca perdelele lui Solomon. †

5 Nu vă uitaţi la mine că sunt neagră, căci soarele m’a ars; feciorii maicii mele s’au ridicat asupră-mi şi viile m’au pus să le păzesc; dar via mea, pe ea, eu n’am păzit-o. †

6 Tu, cel iubit al sufletului meu, o, spune-mi, tu, în ce păşuni îmi eşti cu turma şi unde-i faci odihna de amiază? De ce-aş fi eu cătându-te’n neştire pe lângă mieii prietenilor tăi? †

7 – De vrei să faci cam cum te taie capul, o, tu, cea mai frumoasă’ntre femei, vezi turmele şi ia-te după ele şi paşte-ţi tu ieduţele pe-acolo unde-alături stau ciobanii!…

8 – Iubita mea, îmi pari ca o sireapă la carele lui Faraon! †

9 Ce mândră ţi-i bărbia, precum a turturelei!, grumazul tău, şirag de nestemate!; †

10 asemănări de aur îţi vom face, cu râuri de argint. †

11 – Stă regele culcat în aşteptare?: din mir de nard eu răspândesc mireasmă.

12 Iubitul meu e săculeţ de smirnă cu noaptea stinsă între sânii mei.

13 Mi-i strugure de chiparos iubitul, în viile din En-Gaddi. †

14 – Cât de frumoasă eşti, iubita mea, cât eşti tu de frumoasă, cu ochii tăi porumbi! †

15 – Cât de frumos eşti tu, iubitul meu, cât eşti tu de plăcut! †

16 Ni-i aşternutul umbră şi răcoare; în casa noastră grinzile-s de cedru şi podu’n căpriori de chiparos.