2 Tesaloniceni 2

1 În ceea ce priveşte venirea Domnului nostru Iisus Hristos şi adunarea noastră împreună cu El, vă rugăm, fraţilor, †

2 ca nu degrab să vă pierdeţi cumpătul şi nici să vă’nspăimântaţi, nici de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a şi sosit.

3 Să nu vă amăgească nimeni în nici un chip, căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va arăta Omul-nelegiuirii, Fiul-pierzării, †

4 Potrivnicul, cel ce se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau e făcut pentru’nchinare, aşa ca să se aşeze el în templul lui Dumnezeu şi să se arate pe sine că este dumnezeu. †

5 Oare nu vă aduceţi aminte că vă spuneam aceste lucruri încă de când eram la voi?

6 Şi acum voi ştiţi ce-l opreşte, aşa ca el să se arate la vremea lui.

7 Pentru că taina fărădelegii e la lucru încă de pe acum; numai să fie scos din drum cel care o ţine pe loc,

8 şi atunci se va arăta Cel-fără-de-lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu arătarea venirii Lui. †

9 Iar arătarea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, cu toată puterea şi cu tot felul de semne şi minuni mincinoase †

10 şi cu toată amăgirea nedreptăţii pentru cei ce pier din pricină ca n’au primit iubirea adevărului spre a se mântui. †

11 Şi de aceea le trimite Dumnezeu lucrare de amăgire, pentru ca ei să dea crezare minciunii †

12 şi să fie osândiţi toţi cei ce n’au dat crezare adevărului, ci s’au complăcut în nedreptate. †

13 Dar noi datori suntem ca’ntotdeauna să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor iubiţi de Domnul, că dintru’nceput v’a ales Dumnezeu spre mântuire întru sfinţirea duhului şi credinţa adevărului, †

14 la care v’a chemat prin Evanghelia noastră, ca să dobândiţi voi slava Domnului nostru Iisus Hristos. †

15 Astfel că, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră.

16 Iar Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, Care ne-a iubit pe noi şi prin harul Său ne-a dat veşnică mângâiere şi bună nădejde,

17 să vă mângâie inimile şi să le întărească în tot lucrul şi cuvântul bun.