2 Petru 2

1 Dar au fost în popor şi profeţi mincinoşi, după cum şi’ntre voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura erezii pierzătoare şi, tăgăduindu-L chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce loruşi grabnică pieire. †

2 Şi mulţi le vor urma destrăbălările, iar calea adevărului va fi blasfemiată din pricina lor. †

3 Şi’n lăcomie vă vor înşela cu vorbe prefăcute, ei, a căror osândă de mult pregătită nu zăboveşte şi a căror pierzare nu dormitează. †

4 Că dacă Dumnezeu nu i-a cruţat pe îngerii care-au păcătuit, ci’n iad i-a zvârlit şi’n lanţuri de’ntuneric i-a dat să fie ţinuţi spre judecată; †

5 şi dacă n’a cruţat lumea cea veche, ci l-a păstrat numai pe Noe, al optulea ins, propovăduitor al dreptăţii, atunci când a adus potopul peste o lume de necredincioşi; †

6 şi dacă cetăţile Sodomei şi Gomorei le-a prefăcut în cenuşă, osândindu-le la pieire şi dându-le pe ele drept pildă necredincioşilor din viitor; †

7 şi dacă pe dreptul Lot l-a izbăvit, pe el, cel întristat de traiul desfrânat al celor nelegiuiţi †

8 – pentru că dreptul acesta, locuind între ei, zi de zi îşi chinuia sufletul său cel drept din pricina faptelor lor nelegiuite pe care le vedea şi auzea –, †

9 ”toate acestea, pentru că” Domnul ştie să-i scape din încercări pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze spre a fi pedepsiţi în Ziua judecăţii, †

10 dar mai ales pe cei ce’ntru pofta spurcării lor i se supun cărnii şi dispreţuiesc Domnia Cerească. Îndrăzneţi, îngâmfaţi, ei nu se cutremură să blasfemieze Slăvile, †

11 în timp ce îngerii, deşi sunt mai mari în tărie şi’n putere, nu aduc împotrivă-le judecată blasfemiatoare în faţa Domnului. †

12 Aceştia însă, ca nişte dobitoace fără minte, din fire făcute să fie prinse şi nimicite, blasfemiind ceea ce nu cunosc, întru stricăciunea lor vor şi pieri, †

13 luându-şi plata nedreptăţii din propria lor nedreptate. Ei cred că e o plăcere aceea de a se desfăta în fiecare zi; pete şi ocară sunt cei ce’n rătăcirile lor îşi fac o plăcere din a se ospăta cu voi la agapele voastre; †

14 avându-şi ochii plini de desfrânare şi nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie; fii ai blestemului! †

15 Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit şi au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptăţii, †

16 dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege; că dobitocul necuvântător pe care era călare a cuvântat cu glas omenesc şi a oprit nebunia profetului. †

17 Aceştia sunt izvoare fără apă şi neguri purtate de vifor, cărora întunericul beznelor le-a fost păstrat. †

18 Că rostind ei vorbe mari şi găunoase, cu poftele trupului îi momesc la desfrânări pe cei care de-abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. †

19 Le făgăduiesc libertate în timp ce ei înşişi sunt robii stricăciunii; fiindcă ceea ce te biruie, aceea te şi stăpâneşte. †

20 Că dacă ei, după ce prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru au scăpat de’ntinările lumii, se’ncurcă din nou în ele şi sunt învinşi, starea lor de pe urmă a devenit mai rea decât cea dintâi. †

21 Fiindcă mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii decât, după ce au cunoscut-o, să se’ntoarcă de la sfânta poruncă ce li se încredinţase. †

22 Cu ei s’a întâmplat adevărul zicătorii: Câinele la vărsătura lui se’ntoarce şi: scroafa spălată se tăvăleşte’n mocirlă. †