2 Petru 1

1 Simeon Petru, rob şi apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră:

2 Har vouă şi pace!, înmulţească-vi-se ele întru cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Iisus, Domnul nostru! †

3 Că dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi evlavie, făcându-ne să-L cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat prin propria Lui slavă şi prin vârtutea Sa, †

4 prin care ne-a dăruit preţioase şi foarte mari făgăduinţe pentru ca, scăpaţi fiind voi de stricăciunea poftei care e’n lume, să deveniţi părtaşi ai firii celei dumnezeieşti. †

5 Pentru aceasta, punându-vă întreaga sârguinţă, credinţei voastre adăugaţi-i vârtutea; vârtuţii, cunoştinţa;

6 cunoştinţei, înfrânarea; înfrânării, răbdarea; răbdării, evlavia; †

7 evlaviei, prietenia frăţească; prieteniei frăţeşti, iubirea. †

8 Că dacă acestea sunt în voi şi sporesc, ele nu vă vor lăsa trândavi şi nici fără roadă în cunoaşterea Domnului nostru Iisus Hristos.

9 Fiindcă cel ce nu le are e un orb, un ins cu vederea scurtă, care-a dat uitării curăţirea păcatelor lui de-odinioară.

10 De aceea, fraţilor, cu atât mai mult străduiţi-vă să vă faceţi chemarea temeinică şi alegerea, căci făcând aceasta nu veţi greşi niciodată.

11 Fiindcă aşa, cu bogăţie vi se va da intrarea în veşnica împărăţie a Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos.

12 E pricina pentru care va trebui ca eu pururea să vă aduc aminte de acestea, cu toate că voi le ştiţi şi că sunteţi întăriţi în adevărul pe care-l aveţi. †

13 Cred că e drept ca, atâta vreme cât sunt în acest cort, să vă ţin treji prin aducere aminte, †

14 ştiind eu că degrabă îmi voi lepăda cortul, aşa cum şi Domnul nostru Iisus Hristos mi-a arătat. †

15 Dar mă voi strădui ca şi după ieşirea mea să fiţi în stare ca’n orice clipă să vă amintiţi de aceste lucruri.

16 Fiindcă nu luându-ne după basme meşteşugite v’am făcut noi cunoscute puterea şi venirea Domnului nostru Iisus Hristos, ci pentru că noi înşine cu ochii noştri I-am văzut măreţia †

17 atunci când, primind El de la Dumnezeu-Tatăl cinste şi slavă, un glas ca acesta I-a venit din înălţimea slavei: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Carele am binevoit”; †

18 noi suntem cei ce-am auzit glasul acesta pogorându-se din cer când eram cu El în muntele cel sfânt. †

19 Şi cuvântul profetic îl avem mai întărit, la care voi bine faceţi că luaţi aminte ca la o făclie ce străluceşte’n loc întunecos până când se va lumina de ziuă şi luceafărul va răsări în inimile voastre. †

20 Dar mai’nainte de toate, voi pe aceasta s’o ştiţi: nici o profeţie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia;

21 pentru că profeţie nu s’a făcut niciodată din voia omului, ci purtaţi de Duhul Sfânt au grăit oameni din partea lui Dumnezeu. †