Psaltirea

Psalmul 136

Sursă: Mărturie Athonită

1 La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.

2 În sălcii, în mijlocul lui, am atârnat harfele noastre.

3 Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au întrebat despre cuvinte de cântări, și cei ce ne-au dus pe noi cântare ne-au cerut: „Cântați-ne din cântările Sionului”.

4 Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?

5 De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea.

6 Să se lipească limba mea de gâtlejul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.

7 Adu-Ți aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua Ierusalimului, care ziceau: „Stricați-l, stricați-l până la temeliile lui!”.

8 Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit cel ce va răsplăti ție cu fapta pe care ai făcut-o nouă.

9 Fericit este cel care va apuca și va izbi pruncii tăi de piatră.