Psalmul 101

1 Doamne, auzi rugăciunea mea, și strigarea mea la Tine să ajungă.

2 Să nu întorci Fața Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta; în orice zi Te voi chema, degrab mă auzi.

3 Că s-au stins ca fumul zilele mele și oasele mele ca uscăciunea s-au făcut.

4 Rănită este inima mea și s-a uscat ca iarba; că am uitat să mănânc pâinea mea.

5 De glasul suspinului meu, s-a lipit osul meu de carnea mea.

6 Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustie; ajuns-am ca bufnița din dărâmături.

7 Privegheat-am și m-am făcut ca o pasăre singuratică pe acoperiș.

8 Toată ziua mă ocărau vrăjmașii mei și cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau.

9 Că cenușă am mâncat ca pâinea, și băutura mea cu plângere o amestecam, din pricina mâniei Tale și a urgiei Tale, că înălțându-mă, m-ai surpat.

10 Zilele mele ca umbra s-au plecat, și eu ca iarba m-am uscat.

11 Iar Tu, Doamne, în veac rămâi, și pomenirea Ta din neam în neam.

12 Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să te milostivești spre el, că a venit vremea.

13 Că au iubit robii Tăi pietrele lui, și de țărâna lui le va fi milă.

14 Și se vor teme neamurile de Numele Tău, Doamne, și toți împărații pământului de slava Ta.

15 Că va zidi Domnul Sionul și se va arăta întru slava Sa.

16 Căutat-a spre rugăciunea celor smeriți, și nu a disprețuit cererea lor.

17 Să se scrie aceasta pentru neamul ce va să vină, și poporul ce se zidește va lăuda pe Domnul.

18 Că S-a plecat dintru înălțimea cea sfântă a Lui, Domnul din Cer a privit spre pământ,

19 Ca să audă suspinul celor ferecați, să dezlege pe fiii celor omorâți,

20 Ca să vestească în Sion Numele Domnului, și lauda Lui în Ierusalim,

21 Când se vor aduna popoarele laolaltă și împărații, ca să slujească Domnului.

22 Zis-am lui Dumnezeu în calea tăriei Lui: “Puținătatea zilelor mele spune-mi.

23 Nu mă lua pe mine la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi sunt din neam în neam”.

24 Întru început Tu, Doamne, ai întemeiat pământul, și lucrul mâinilor Tale sunt cerurile.

25 Acestea vor pieri, iar Tu vei rămâne; și toate ca o haină se vor învechi, și ca un veșmânt le vei strânge și se vor schimba.

26 Iar Tu Același ești și anii Tăi nu se vor sfârși.

27 Fiii robilor Tăi se vor sălășlui, și seminția lor în veac va propăși.