Psalmul 93

1 Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor cu îndrăzneală a vorbit.

2 Înalță-Te, Cel ce judeci pământul, dă celor mândri răsplata cuvenită.

3 Până când păcătoșii, Doamne, până când păcătoșii se vor făli,

4 Vor da glas și vor grăi nedreptate, și vor grăi toți cei ce lucrează fărădelegea?

5 Pe poporul Tău, Doamne, l-au smerit, și moștenirea Ta au asuprit-o.

6 Pe văduvă și pe sărman au omorât, și pe străin l-au ucis.

7 Și au zis: „Nu va vedea, Domnul, nici nu va pricepe Dumnezeul lui Iacov”.

8 Înțelegeți, dar, cei fără de minte din popor, și voi, nebunilor, înțelepțiți-vă odată!

9 Cel ce a sădit urechea, oare nu aude? Sau Cel ce a plăsmuit ochiul, nu ia aminte?

10 Cel ce pedepsește neamurile, nu va mustra? Cel ce învață pe om cunoașterea,

11 Domnul, cunoaște gândurile oamenilor că sunt deșarte.

12 Fericit este omul pe care îl pedepsești, Doamne, și din legea Ta îl vei învăța,

13 Ca să-l liniștești în zilele cele rele, până ce se va săpa păcătosului groapă.

14 Că nu va lepăda Domnul pe poporul Său, și moștenirea Sa nu o va părăsi,

15 Până când dreptatea nu se va întoarce la judecată, și cei ce o urmează pe ea, toți cei drepți la inimă.

16 Cine se va scula cu mine împotriva celor ce viclenesc? Sau cine îmi va sta alături împotriva celor ce lucrează fărădelegea?

17 Că de nu mi-ar fi ajutat Domnul, puțin de nu s-ar fi sălășluit în iad sufletul meu.

18 De ziceam: „Se clatină piciorul meu”, mila Ta, Doamne, îmi ajuta mie.

19 După mulțimea durerilor mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu.

20 Să nu fie împreună cu Tine scaunul fărădelegii, care plăsmuiește osteneală peste poruncă!

21 Vâna-vor sufletul celui drept, și sânge nevinovat vor osândi.

22 Și mi-a fost Domnul spre scăpare, și Dumnezeul meu spre ajutor nădejdii mele.

23 Și le va răsplăti Domnul după fărădelegea lor, și după răutatea lor îi va pierde pe ei Domnul Dumnezeu.