Psalmul 72

1 Cât de bun este Dumnezeu cu Israil, cu cei drepți la inimă. Iar mie, puțin a lipsit să nu mi se clatine picioarele, puțin a lipsit să nu alunece pașii mei.

2 Căci am pizmuit pe cei fărădelege, văzând pacea păcătoșilor.

3 Că nu este chinuire întru moartea lor, și nici tărie întru bătaia lor.

4 De ostenelile oamenilor nu au parte, și cu oamenii nu vor fi biciuiți.

5 Pentru aceasta i-a stăpânit mândria lor până în sfârșit, îmbrăcatu-s-au cu nedreptatea și cu păgânătatea lor.

6 Ieși-va ca din grăsime nedreptatea lor, trecut-au întru așezarea inimii.

7 Cugetat-au și au grăit cu vicleșug, nedreptate au grăit spre înălțime.

8 Pus-au asupra cerului gura lor, și limba lor a străbătut pământul.

9 Pentru aceasta se va întoarce aici poporul Meu, și zile pline se vor afla întru ei.

10 Și au zis: „Cum a cunoscut Dumnezeu!?” și: „Este oare cunoștință întru Cel Preaînalt!?”.

11 Iată, aceștia, păcătoșii și care se îndestulează, în veac au cuprins avuție.

12 Și am zis: „Oare în zadar am îndreptat inima mea, și mi-am spălat cu cei nevinovați mâinile mele?

13 Și am fost biciuit toată ziua și mustrat în dimineți?”

14 De aș fi spus: „Povesti-voi acestea”, iată, aș fi stricat legământul cu neamul fiilor Tăi.

15 Și am cugetat ca să înțeleg; dar aceasta este osteneală înaintea mea,

16 Până voi intra în locașul cel sfânt al lui Dumnezeu și voi înțelege cele mai de pe urmă ale lor.

17 Însă pentru vicleșugurile lor le-ai pus lor rele, surpatu-i-ai când s-au trufit.

18 Cum s-au pustiit dintr-odată? Lipsit-au, pieritau pentru fărădelegea lor.

19 Ca visul celui ce se deșteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic îl vei face.

20 Că s-a aprins inima mea și rărunchii mei s-au schimbat; iar eu disprețuit eram și n-am cunoscut.

21 Ca un dobitoc m-am făcut înaintea Ta; dar eu sunt pururea cu Tine.

22 Ținutu-m-ai de mâna mea cea dreaptă, și cu sfatul Tău m-ai povățuit, și cu slavă la Tine m-ai primit.

23 Căci ce am eu în Cer? Și în afară de Tine, ce am voit pe pământ?

24 Sfârșitu-s-a inima mea și trupul meu, Dumnezeul inimii mele, și partea mea ești, Dumnezeule, în veac.

25 Că iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri; pierdut-ai pe tot cel ce se depărtează de Tine.

26 Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune întru Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porțile fiicei Sionului.