Psalmul 70

1 Dumnezeule, în Tine am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac.

2 Întru dreptatea Ta izbăvește-mă și mă scapă; pleacă urechea Ta către mine și mă mântuiește.

3 Fii mie Dumnezeu apărător și loc întărit, ca să mă mântuiești, că întărirea și scăparea mea ești Tu.

4 Dumnezeul meu, izbăvește-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege și a celui ce face nedreptate.

5 Că Tu ești răbdarea mea, Doamne; Doamne, nădejdea mea din tinerețile mele.

6 Întru Tine m-am întărit din mitras, din pântecele maicii mele Tu ești Ocrotitorul meu; întru Tine este lauda mea pururea.

7 Ca o minune m-am făcut multora, și Tu ești ajutorul meu cel tare.

8 Să se umple gura mea de laudă, ca să laud slava Ta, toată ziua mare-cuviința Ta.

9 Să nu mă lepezi în vremea bătrâneților; când va lipsi tăria mea, să nu mă părăsești pe mine.

10 Că au zis vrăjmașii mei mie, și cei ce păzesc sufletul meu s-au sfătuit împreună, zicând: Dumnezeu l-a părăsit, urmăriți-l și-l prindeți pe el, că nu este Cel ce izbăvește.

11 Dumnezeul meu, să nu Te depărtezi de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!

12 Să fie rușinați și să piară cei ce clevetesc sufletul meu; să se îmbrace cu rușine și cu înfruntare cei ce caută cele rele mie.

13 Iar eu pururea voi nădăjdui întru Tine, și voi adăuga la toată lauda Ta.

14 Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta; pentru că nu am cunoscut învățătura.

15 Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, îmi voi aduce aminte numai de dreptatea Ta.

16 Învățatu-m-ai, Dumnezeul meu, din tinerețile mele și până acum, iar eu voi vesti minunile Tale.

17 Și nici la bătrânețe și căruntețe, Dumnezeul meu, să nu mă părăsești, până ce voi vesti brațul Tău la tot neamul ce va să vină;

18 Puterea Ta și dreptatea Ta, Dumnezeule, mărețiile pe care le-ai făcut până la cele preaînalte; Dumnezeule, cine este asemenea Ție?

19 Multe necazuri și rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te m-ai înviat și din adâncurile pământului m-ai scos.

20 Înmulțit-ai spre mine măreția Ta și întorcându-Te m-ai mângâiat și din adâncurile pământului iarăși m-ai scos.

21 Iar eu, Doamne, Te voi lăuda între popoare, în instrumente de cântare voi lăuda adevărul Tău, Dumnezeule; cânta-voi Ție din alăută, Sfântul lui Israil.

22 Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta Ție și sufletul meu pe care l-ai mântuit.

23 Încă și limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, când vor fi rușinați și înfruntați cei ce iscodesc cele rele mie.