Psalmul 68

1 Mântuiește-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.

2 Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund; ajuns-am întru adâncurile mării și vâltoarea m-a înghițit.

3 Ostenit-am strigând, amorțit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.

4 Înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă prigonesc pe nedrept.

5 Întăritu-s-au vrăjmașii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce nu am răpit, atunci le plăteam.

6 Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea și greșalele mele de la Tine nu s-au ascuns.

7 Să nu fie rușinați pentru mine, cei ce Te așteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici să fie înfruntați pentru mine cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israil.

8 Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a rușinea obrazul meu.

9 Înstrăinat am ajuns pentru frații mei și străin fiilor maicii mele.

10 Că râvna casei Tale m-a mâncat, și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.

11 Și mi-am acoperit cu post sufletul meu, și s-a făcut spre ocară mie.

12 Și m-am îmbrăcat cu sac, și m-am făcut lor spre pildă.

13 Împotriva mea grăiau cei ce ședeau în porți, și despre mine cântau cei ce beau vin.

14 Iar eu în rugăciunea mea strigam către Tine, Doamne; vreme de bunăvoință.

15 Dumnezeule, întru mulțimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul mântuirii Tale.

16 Mântuiește-mă din tină, ca să nu mă afund; izbăvește-mă de cei ce mă urăsc și din adâncurile apelor!

17 Ca să nu mă înece pe mine vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-și închidă peste mine puțul gura sa.

18 Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulțimea îndurărilor Tale caută spre mine.

19 Să nu-ți întorci Fața Ta de la sluga Ta, când mă necăjesc, degrab mă auzi.

20 Ia aminte spre sufletul meu și slobozește-l pe el; din pricina vrăjmașilor mei, izbăvește-mă.

21 Că Tu cunoști ocara mea și rușinarea mea și înfruntarea mea; înaintea Ta sunt toți cei ce mă necăjesc.

22 Ocară a așteptat sufletul meu și ticăloșie; și am așteptat pe cel care să se întristeze împreună cu mine, și nu era, și pe cel ce m-ar mângâia, și nu l-am aflat.

23 Și mi-au dat spre mâncare fiere, și în setea mea m-au adăpat cu oțet.

24 Facă-se masa lor cursă și răsplătire și sminteală înaintea lor.

25 Să se întunece ochii lor ca să nu vadă, și spinarea lor pururea o gârbovește.

26 Varsă peste ei urgia Ta și mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei.

27 Facă-se curtea lor pustie și în locașurile lor să nu fie locuitori.

28 Că pe Care Tu L-ai bătut, ei L-au prigonit, și la durerea rănilor Mele au adăugat.

29 Adaugă fărădelege la fărădelegea lor, și să nu intre întru dreptatea Ta.

30 Șterși să fie din cartea celor vii, și cu cei drepți să nu se scrie.

31 Sărman și îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească.

32 Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare, Îl voi preamări întru laudă.

33 Și-i va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât vițelul tânăr, căruia îi cresc coarne și copite.

34 Să vadă cei sărmani și să se bucure; căutați pe Dumnezeu și viu va fi sufletul vostru.

35 Că a auzit pe cei săraci Domnul, și pe cei legați ai Săi nu i-a urgisit.

36 Să-L laude pe El cerurile și pământul, marea și toate câte se mișcă într-însa.

37 Că Dumnezeu va mântui Sionul, și se vor zidi cetățile Iudeii, și vor locui acolo și-l vor moșteni pe el.

38 Și seminția robilor Tăi îl vor stăpâni, și cei ce iubesc Numele Tău se vor sălășlui întru el.