Psalmul 59

1 Dumnezeule, lepădatu-ne-ai și ne-ai surpat; mâniatu-Te-ai și Te-ai milostivit spre noi.

2 Cutremurat-ai pământul și l-ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s-a clătinat.

3 Arătat-ai poporului Tău cele aspre, adăpatu-ne-ai cu vinul umilinței.

4 Dat-ai semn celor ce se tem de Tine ca să fugă de la fața arcului.

5 Ca să se izbăvească cei iubiți ai Tăi, mântuiește-mă cu dreapta Ta și mă auzi.

6 Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: „Bucura-Mă-voi și voi împărți Sichemul și Valea Corturilor o voi măsura.

7 Al Meu este Galaadul, și al Meu este Manase și Efrem, tăria capului Meu, Iuda, împăratul Meu.

8 Moab, vasul nădejdii Mele; spre Idumeea voi întinde încălțămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus”.

9 Cine mă va duce la cetatea întărită? Sau cine mă va povățui până la Idumeea?

10 Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare nu vei ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre?

11 Dă-ne nouă ajutor întru necaz, că deșartă este mântuirea de la om.

12 Întru Dumnezeu vom săvârși putere, și El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.