Psaltirea

Psalmul 47

Sursă: Mărturie Athonită

1 Mare este Domnul și lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al Lui; bine-înrădăcinat fiind spre veselia întregului pământ.

2 Muntele Sionului, coastele de miazănoapte, cetatea marelui Împărat.

3 Dumnezeu în palatele ei Se face cunoscut, atunci când o apără pe ea.

4 Că iată împărații pământului s-au adunat, dar au pierit împreună.

5 Aceștia văzând-o așa, s-au minunat, s-au tulburat, s-au cutremurat,

6 Cutremur i-a cuprins pe ei acolo, dureri ca ale celei ce naște.

7 Cu vânt năpraznic vei sfărâma corăbiile Tarsisului.

8 Precum am auzit, așa am și văzut, în cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului nostru.

9 Dumnezeu a întemeiat-o pe ea în veac.

10 Cunoscut-am, Dumnezeule, că mila Ta este în mijlocul locașului Tău.

11 După numele Tău, Dumnezeule, așa și lauda Ta până la marginile pământului; plină de dreptate este dreapta Ta.

12 Să se veselească Muntele Sionului și să se bucure fiicele Iudeii pentru judecățile Tale, Doamne.

13 Înconjurați Sionul și-l cuprindeți pe el, povestiți în turnurile lui.

14 Cugetați în inimile voastre la puterea lui și străbateți palatele lui, ca să povestiți neamului ce vine.

15 Că Acesta este Dumnezeul nostru în veac și în veacul veacului; El ne va paște pe noi în veci.