Psalmul 43

1 Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit și părinții noștri ne-au povestit despre lucrul pe care l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult.

2 Mâna Ta a nimicit neamuri, iar pe ei i-ai sădit; lovit-ai popoare și le-ai alungat.

3 Că nu cu sabia lor au moștenit pământul și brațul lor nu i-a mântuit pe ei,

4 Ci dreapta Ta și brațul Tău și luminarea feței Tale, că bine ai voit întru ei.

5 Tu Însuți ești Împăratul meu și Dumnezeul meu, Cel ce poruncești mântuirile lui Iacov.

6 Întru Tine cu cornul îi vom împunge pe vrăjmașii noștri, și întru numele Tău de nimic îi vom face pe cei ce se scoală asupra noastră.

7 Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui, și sabia mea nu mă va mântui.

8 Că ne-ai mântuit de cei ce ne necăjeau pe noi, și pe cei ce ne urăsc i-ai rușinat.

9 Întru Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua și ne vom mărturisi Numelui Tău în veac.

10 Iar acum ne-ai lepădat și ne-ai rușinat pe noi și nu vei ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre.

11 Întorsu-ne-ai pe noi înapoi de la vrăjmașii noștri și cei ce ne urau pe noi ne-au jefuit.

12 Datu-ne-ai pe noi ca pe niște oi spre mâncare și între neamuri ne-ai risipit pe noi.

13 Vândut-ai pe poporul Tău fără de preț, și nu era mulțime întru strigările noastre.

14 Pusu-ne-ai pe noi ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor dimprejurul nostru.

15 Pusu-ne-ai pe noi pildă între neamuri, clătinare de cap între popoare.

16 Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este și rușinea feței mele m-a acoperit,

17 De către glasul celui ce ocărăște și clevetește, de la fața vrăjmașului și a celui ce prigonește.

18 Acestea toate au venit peste noi și nu Te-am uitat și nu am călcat legământul Tău.

19 Și nu s-a întors înapoi inima noastră; dar Tu ai abătut cărările noastre de la calea Ta.

20 Că ne-ai smerit pe noi în locul pătimirii, și ne-a acoperit pe noi umbra morții.

21 De am fi uitat numele Dumnezeului nostru și am fi întins mâinile noastre spre dumnezeu străin,

22 Oare, Dumnezeu nu ar fi cercetat acestea? Că El cunoaște cele ascunse ale inimii.

23 Că pentru Tine suntem uciși toată ziua, socotiți am fost ca niște oi de junghiere.

24 Deșteaptă-Te! Pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te și să nu ne lepezi până în sfârșit!

25 Pentru ce întorci fața Ta? Pentru ce uiți de sărăcia noastră și de necazul nostru?

26 Că s-a smerit în țărână sufletul nostru, lipitu-s-a de pământ pântecele nostru.

27 Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și ne izbăvește pe noi, pentru Numele Tău.