Psalmul 21

1 Dumnezeule, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe de mântuirea mea sunt cuvintele greșalelor mele.

2 Dumnezeul meu, striga-voi ziua și nu vei auzi, și noaptea, dar nu spre nepricepere mie.

3 Iar Tu întru cel sfânt locuiești, lauda lui Israil; spre Tine au nădăjduit părinții noștri, nădăjduit-au întru Tine și i-ai izbăvit pe ei.

4 Către Tine au strigat și s-au mântuit, în Tine au nădăjduit și n-au fost rușinați.

5 Iar eu sunt vierme și nu om, ocara oamenilor și defăimarea poporului.

6 Toți cei ce m-au văzut, m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul:

7 „Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, pentru că-l voiește pe el”.

8 Că Tu ești Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea de la sânul maicii mele.

9 Spre Tine m-am aruncat din mitras, din pântecele maicii mele Tu ești Dumnezeul meu.

10 Să nu Te depărtezi de la mine, că necazul este aproape și nu este cine să-mi ajute.

11 Înconjuratu-m-au viței mulți, tauri grași m-au împresurat.

12 Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpește și răcnește.

13 Ca apa m-am vărsat și s-au risipit toate oasele mele.

14 Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topește în mijlocul pântecelui meu.

15 Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, și limba mea s-a lipit de gâtlejul meu și în țărâna morții m-ai pogorât.

16 Că m-au înconjurat câini mulți, adunarea celor vicleni m-a împresurat.

17 Străpuns-au mâinile și picioarele mele; numărat-au toate oasele mele, iar ei mă cercetau și se uitau la mine.

18 Împărțit-au hainele mele loruși și pentru cămașa mea au aruncat sorți.

19 Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.

20 Izbăvește de sabie sufletul meu, și din gheara câinelui pe cea una născută a mea.

21 Mântuiește-mă din gura leului, și din coarnele inorogilor smerenia mea.

22 Spune-voi numele Tău fraților mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda.

23 Cei ce vă temeți de Domnul lăudați-L pe El, toată seminția lui Iacov slăviți-L pe El! Să se teamă de El toată seminția lui Israil!

24 Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului, nici n-a întors fața Lui de la mine, și când am strigat către Dânsul, m-a auzit.

25 De la Tine este lauda mea; întru adunare mare mă voi mărturisi Ție; rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El.

26 Mânca-vor săracii și se vor sătura și vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe El vii vor fi inimile lor în veacul veacului.

27 Aduce-și-vor aminte și se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului.

28 Și se vor închina înaintea Lui toate semințiile neamurilor; că a Domnului este Împărăția și El stăpânește peste neamuri.

29 Mâncat-au și s-au închinat toți grașii pământului; înaintea Lui vor cădea toți cei ce se pogoară în pământ.

30 Și sufletul meu în El viază, iar seminția mea va sluji Lui.

31 Se va vesti Domnului neamul ce va să vină, și vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naște, pe care l-a făcut Domnul.