Psalmul 11

1 Mântuiește-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-au împuținat adevărurile de la fiii oamenilor.

2 Deșertăciuni a grăit fiecare către aproapele său; buze viclene în inimă, și în inimă au grăit rele.

3 Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene și limba cea plină de semeție.

4 Pe cei ce au zis: „Cu limba noastră ne vom mări, buzele noastre la noi sunt; cine ne este nouă Domn?”

5 Pentru necazul sărmanilor și suspinul săracilor, acum Mă voi scula, zice Domnul; pune-Mă-voi pentru mântuire, îndrăzni-voi întru ei.

6 Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, cercat în pământ, curățit de șapte ori.

7 Tu, Doamne, ne vei păzi și ne vei feri de neamul acesta până în veac.

8 Împrejur umblă necredincioșii; după măsura înălțimii Tale ai purtat grijă de fiii oamenilor.