De ce a trimis Dumnezeu Potopul, dacă au murit și copii?
Pe scurt : Este una dintre cele mai grele întrebări. Ortodoxia nu răspunde rece: Potopul arată o omenire intrată într-o violență generală, dar copiii nu trebuie tratați ca vinovați personali în același sens. Judecata finală a fiecărui suflet rămâne în mâinile lui Dumnezeu, Care este mai drept și mai milostiv decât noi.
Nuanța ortodoxă
Cartea Facerii spune că pământul era plin de silnicie. Potopul este prezentat ca o judecată asupra unei lumi care se autodistruge, nu ca o izbucnire de furie fără motiv. Dar faptul că textul descrie o judecată reală nu înseamnă că durerea morții copiilor devine ușoară sau explicabilă printr-o formulă.
Trebuie să distingem între consecințele istorice ale păcatului și vinovăția personală. Copiii pot suferi într-o lume stricată fără ca ei să fie vinovați ca adulții care au ales răul. Biblia însăși spune că fiul nu poartă vina tatălui în sensul responsabilității personale.
În lumina lui Hristos, moartea nu este ultimul cuvânt. De aceea Biserica nu inventează sentințe despre acești copii, ci îi încredințează dreptății și milostivirii lui Dumnezeu. Răspunsul ortodox este smerit: pasajul este o judecată asupra răului colectiv, nu o autorizație de a spune că fiecare victimă era vinovată personal.
Surse
- Facerea 6, 5-13
- Iezechiel 18, 20
- Matei 19, 14
- 1 Petru 3, 19-20