Ce înseamnă mântuirea? De ce am nevoie să fiu mântuit?

Nuanța ortodoxă

Aici e o deosebire mare față de mult din Apus, deci merită spusă cu grijă. Mulți în Occident au înțeles mântuirea ca pe un proces de tribunal, omul e vinovat, Dumnezeu cere o plată, Hristos plătește în locul nostru. E o imagine cu un sâmbure de adevăr, dar dacă rămâi doar la ea, Îl faci pe Dumnezeu un judecător care are nevoie să fie despăgubit ca să poată ierta.

Ortodoxia citește altfel. Imaginea de căpătâi nu e tribunalul, e spitalul. Sfinții Părinți numesc des Biserica un spital, iar pe Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor. Păcatul te îmbolnăvește, te desparte de izvorul vieții, și rodul lui e moartea. Hristos vine nu doar să-ți ierte fapta, ci să te scoată din moarte, să-ți tămăduiască firea bolnavă.

Și de aia mântuirea nu e un act făcut o dată și gata, ca o hârtie semnată. E un drum, o vindecare care durează toată viața, în care tu lucrezi împreună cu harul lui Dumnezeu. Ortodocșii numesc asta conlucrare, sinergie. Dumnezeu nu te mântuiește fără tine, dar nici tu nu te mântuiești singur. El întinde mâna cel dintâi, tu o apuci, și mergeți împreună.