Ortodocși și protestanți: care e deosebirea?
Pe scurt : Deosebirea principală nu e despre morală sau despre Biblie — ambele o respectă. Este despre autoritate: cum cunoaștem ce crede și ce face Biserica? Ortodoxia răspunde: prin Scriptură și Tradiție împreună. Protestantismul răspunde: prin Scriptură singură (Sola Scriptura).
Nuanța ortodoxă
Protestantismul a apărut în secolul XVI ca reacție la abuzuri reale din Biserica Apuseană: indulgențe, corupție clericală, obscurarea harului prin acumulare de merite. Reforma a avut motive serioase, și e important să le recunoaștem.
Dar principiul Sola Scriptura ridică o întrebare practică: cine interpretează Scriptura? Dacă fiecare credincios interpretează singur, rezultatul este fragmentarea — ceea ce s-a și întâmplat: câteva zeci de mii de denominațiuni protestante, cu poziții uneori direct opuse, se revendică fiecare din aceeași Biblie. Ortodoxia arată că Scriptura a crescut dintr-o comunitate — Israel, apoi Biserica — și nu poate fi separată de ea. Canonul Noului Testament a fost stabilit de Biserică în secolele IV-V: a alege Scriptura respingând Tradiția care a produs-o și a delimitat-o este o tensiune internă greu de rezolvat.
Alte diferențe concrete: Tainele (protestanții recunosc 2, noi 7); Succesiunea apostolică (centrală în Ortodoxie, negată de protestanți); Sfinții și Maica Domnului (mijlocirea lor e negată în protestantism); Mântuirea (protestanții accentuează justificarea juridică, Ortodoxia accentuează theosis — transformarea reală prin har).
Trebuie spus cinstit: nu toți protestanții sunt la fel — există tradiții protestante care s-au reapropiat de unele practici patristice. Dialogul e posibil și rodnic.
Surse
- 2 Tesaloniceni 2, 15 (țineți predaniile)
- Sfântul Ignatie al Antiohiei (unde este Hristos, acolo e Biserica)
- Vincențiu de Lerins (pretutindeni, întotdeauna, de toți)