Zaharia 2

1 Şi mi-am ridicat ochii şi m’am uitat; şi, iată, patru coarne.

2 Şi i-am zis îngerului care grăia întru mine: Ce sunt acestea, Doamne? Iar el mi-a zis: Acestea sunt coarnele care i-au risipit pe Iuda şi pe Israel şi Ierusalimul.

3 Şi Domnul mi-a arătat patru meşteri.

4 Iar eu am zis: Ce vin aceştia să facă? Şi el mi-a zis: Acestea sunt coarnele care l-au risipit pe Iuda şi l-au zdrobit pe Israel fără ca vreunul din ei să-şi fi ridicat capul. Iar aceştia au venit să le ascută pentru mâinile lor; cele patru coarne: neamurile care şi-au ridicat cornul împotriva ţării Domnului, ca s’o risipească.

5 Şi mi-am ridicat ochii şi m’am uitat; şi, iată, un bărbat; şi’n mâna lui, o funie de măsurat pământul. †

6 Şi i-am zis: Unde mergi? Iar el mi-a zis: Să măsor Ierusalimul, ca să văd care-i este lăţimea şi care-i este lungimea. †

7 Şi, iată, îngerul care grăia întru mine stătea, şi un alt înger venea să-l întâlnească. †

8 Şi i-a grăit, zicând: Aleargă şi grăieşte către tânărul acela, zicând: Fi-va Ierusalimul pe de-a’ntregul locuit, datorită belşugului de oameni şi de vite care vor fi în mijlocul lui. †

9 Şi Eu îi voi fi – zice Domnul – zid de foc împrejur, şi spre mărire voi fi în mijlocul lui. †

10 O-hò! O-hò! Fugiţi din ţara miazănopţii – zice Domnul –, că Eu pe voi am să vă-adun din cele patru vânturi ale cerului – zice Domnul, †

11 [şi unde?]: în Sion. Voi înşivă scăpaţi-vă, voi, cei ce locuiţi la fiica Babilonului. †

12 Că astfel zice Domnul Atoateţiitorul: În urma slavei M’a trimis la neamurile care v’au prădat, fiindcă acela ce de voi se-atinge e ca acela ce se-atinge de lumina ochiului Său. †

13 Că, iată, Eu Mi-aduc mâna peste ei şi vor fi pradă celor ce-i slujesc şi veţi cunoaşte-atunci că Domnul, El, Atoateţiitorul, e Cel ce m’a trimis.

14 Bucură-te şi veseleşte-te, tu, fiica Sionului; că, iată, Eu vin şi voi locui în mijlocul tău – zice Domnul. †

15 Şi neamuri multe alerga-vor către Domnul atunci, în ziua-aceea, şi ele Îi vor fi popor şi’n mijlocul tău vor locui şi vei cunoaşte-atunci că Domnul, El, Atoateţiitorul, El m’a trimis la tine. †

16 Şi Domnul îl va lua pe Iuda’n moştenire, partea lui în Ţara Sfântă, şi iarăşi va alege Ierusalimul. †

17 Tot trupul să se teamă’n faţa Domnului, căci El S’a ridicat din norii Săi cei sfinţi. †