Înţelepciunea lui Solomon 2

1 Căci ei zic între ei, prin strâmbe socotinţe: „Viaţa noastră scurtă e şi tristă; atunci când omul moare, nici o scăpare nu-i, şi nu ştim despre nimeni că s’ar fi’ntors din groapă. †

2 Născuţi suntem din întâmplare; vom fi după aceasta ca şi cum n’am fi fost; doar fum ne e suflarea din nările-amândouă, gândirea, o scânteie ţâşnită din bătaia inimii: †

3 când ea se stinge, trupul cenuşă ni se face, iar duhul se destramă ca aerul uşor. †

4 În timp, numele nostru cădea-va în uitare, de fapta noastră nimeni nu-şi va aduce-aminte, vieaţa ne va trece ca urma unui nor şi se va risipi ca negura pe care razele soarelui o alungă şi căldura lui o doboară. †

5 Zilele noastre sunt o umbră trecătoare. Sfârşitul ni-i fără întoarcere, pecetea este pusă: nu, nimeni nu revine. †

6 Veniţi dar să ne veselim cu bunătăţile de-acum şi cu ardoarea tinereţii să folosim tot ce-i făptură! †

7 Să ne’mbătăm cu vinuri scumpe şi arome, iar floarea primăverii să n’o lăsăm să treacă; †

8 hai să ne’ncununăm cu roze’mbobocite pân’nu se veştejesc, †

9 la chefurile noastre să nu lipsească nimeni, din veselia noastră sunt semne pretutindeni, căci asta-i partea noastră şi asta ni-i menirea.

10 Să asuprim săracul, cu toate că-i om drept,â de văduva sărmană să n’avem nici o milă, nici grijă de bătrânul a cărui cărunteţe de ani e’mpovărată. †

11 Puterea noastră fie legea dreptăţii noastre, căci tot ce-i slab se-arată a fi fără folos. †

12 Pe omul drept să-l prindem în cursă, căci ne’ncurcă şi ni se’mpotriveşte în ce voim să facem şi ne’nvinovăţeşte că-am fi’mpotriva legii şi că-am păcătui’mpotriva bunei creşteri. †

13 Se umflă că-L cunoaşte pe Dumnezeu deplin, numindu-se pe sine că-ar fi copilul Domnului. †

14 El nu-i decât osândă a gândurilor noastre şi greu ne vine numai când ne uităm la el; †

15 căci felul său de viaţă nu-i ca al celorlalţi, cărările lui toate nu sunt ce par a fi. †

16 În ochii lui, noi suntem ca fierul ruginit, de calea noastră fuge, de parc’ar fi spurcată; cu gura fericeşte sfârşitul celor drepţi şi ni se’mpăunează cu Dumnezeu ca tată. †

17 Cât adevăr se află’n ce spune, vom vedea, şi ce se va alege de el când o să moară. †

18 Că dacă dreptul este fiu al lui Dumnezeu, Acela-i va da mâna şi tot El îl va scoate din mâna celor răi. †

19 Cu chinuri şi ocări să-l încercăm ca să-i cunoaştem supuşenia, răbdarea să i-o punem la’ncercare. †

20 Să-l osândim la moarte ruşinoasă, căci, după spusa lui, vegheat va fi”. †

21 Aşa au cugetat, dar se înşală, căci răutatea i-a orbit. †

22 Din tainele lui Dumnezeu ei nu cunosc nimic, nu speră în răsplata sfinţeniei, şi nu cred în răsplătirea celor ce sunt curaţi la suflet. †

23 Da, Dumnezeu zidit-a pe om spre nestricare, făcându-i chip asemeni cu veşnicia Lui. †

24 Dar diavolul, prin pizmă, adus-a moartea’n lume, iar cei ce sunt alături de el o vor cunoaşte! †