Înţelepciunea lui Solomon 10

1 Ea l-a ocrotit pe tatăl lumii, pe el, cel plămădit întâi, cel ce singur a fost zidit; ea l-a scos din propriul lui păcat †

2 şi i-a dat putere să stăpânească totul. †

3 Dar când, în mânia sa, un nedrept s’a’ndepărtat de ea, acela a pierit în furia cu care şi-a ucis fratele. †

4 Când, din pricina lui, a fost pământul înecat, înţelepciunea l-a mântuit încă o dată, mânându-l pe cel drept cu ajutorul unui lemn obişnuit. †

5 Si când, laolaltă’n răutatea lor, neamurile s’au amestecat, ea l-a recunoscut pe cel drept, l-a păzit fără prihană în faţa lui Dumnezeu şi l-a păstrat puternic când a fost să-l doboare mila de copilul său. †

6 Ea l-a scăpat pe cel drept din prăpădul celor răi când a fugit el de focul coborât peste cele cinci cetăţi. †

7 Şi, martor al nelegiuirii lui, acest ţinut pustiu fumegă şi azi; pomii dau roade ce nu se coc la vreme şi-un stâlp de sare se înalţă în amintirea unui suflet necredincios. †

8 Căci, pentru faptul de a se fi îndepărtat de înţelepciune, ei nu numai că au căzut în nenorocirea de a nu cunoaşte binele, dar le-au lăsat celor vii un monument al nebuniei lor, aşa încât ticăloşia lor să nu rămână ascunsă. †

9 Înţelepciunea însă i-a scos din suferinţă pe credincioşii ei. †

10 Ea l-a călăuzit pe drepte cărări pe dreptul ce fugea de mânia unui frate; ea i-a arătat împărăţia lui Dumnezeu şi i-a dăruit cunoaşterea lucrurilor sfinte; ea l-a făcut să izbândească în ostenelile lui şi spor i-a dat în strădanii; †

11 ea l-a ajutat împotriva lăcomiei celor ce îl asupreau şi ea l-a făcut bogat; †

12 ea l-a păzit de vrăjmaşi şi l-a ocrotit de cei care-i întindeau curse; ea i-a dat biruinţă într’o luptă crâncenă, pentru ca el să ştie că evlavia e mai puternică decât orice. †

13 Ea este cea care nu l-a părăsit pe dreptul vândut, ci l-a ferit de păcat; †

14 ea s’a coborât cu el în groapă, ea nu l-a părăsit în lanţurile lui până ce i-a dat sceptrul regal şi putere asupra celor ce-l asupreau; ea i-a dovedit pe pârâşii lui ca fiind mincinoşi şi i-a dat mărire veşnică. †

15 Ea a eliberat poporul sfânt şi seminţia nevinovată de neamul care le asupreau. †

16 Ea a intrat în sufletul unui rob al Domnului şi cu semne şi minuni a ţinut piept unor regi de temut. †

17 Celor sfinţi le-a dat plată ostenelilor lor, ea i-a călăuzit pe o cale minunată, ea le-a fost acoperământ ziua şi lumină de stele noaptea. †

18 Ea i-a trecut prin Marea Roşie şi i-a purtat prin ape mari, †

19 în timp ce-i îneca pe vrăjmaşii lor, după care i-a ridicat din adâncurile genunii. †

20 Astfel că drepţii i-au jefuit pe cei necredincioşi, au lăudat, Doamne, numele Tău cel sfânt şi, cu o singură inimă, Ţi-au lăudat mâna care se luptase pentru ei; †

21 căci înţelepciunea a deschis gura celor muţi şi limba pruncilor a făcut-o limpede. †