Înţelepciunea lui Iisus Sirah 19

1 Lucrătorul beţiv nu se va îmbogăţi; cel ce dispreţuieşte puţinul, puţin câte puţin sărăceşte. †

2 Vinul şi femeile îi strică pe bărbaţii înţelepţi; cel ce se lipeşte de desfrânate e şi mai de temut; †

3 moliile şi viermii îl vor moşteni şi omul netemător îşi va pierde viaţa. †

4 Cel ce se încrede cu uşurinţă e un om slab de înger, iar cel ce păcătuieşte, sufletului său îi face rău. †

5 Cel ce se desfată cu răul va fi osândit,

6 cel ce urăşte vorbăria lunecă pe lângă rău.

7 Niciodată nu-i repeta altuia ce ţi s’a spus ţie, că nu vei pierde nimic;

8 prieten sau duşman, nu spune nimănui şi, cât să nu-ţi faci rău, nu da pe faţă;

9 te va asculta, se va păzi de tine şi la o anume vreme, te va urî.

10 Ai auzit o vorbă?: să moară cu tine!; fii liniştit: nu te va face să crapi! †

11 Pentru o singură vorbă, nebunul e prins de chinuri, aşa precum femeia care naşte prunc. †

12 Săgeată înfiptă în coapsă, aşa e o vorbă în pântecele nebunului.

13 Lămureşte-te cu prietenul tău: poate că n’a făcut nimic. dar, dacă a făcut ceva. nu va mai face. †

14 Lămureşte-te cu aproapele tău: poate că n’a spus nimic şi, dacă totuşi a spus ceva, nu va începe din nou. †

15 Lămureşte-te cu prietenul tău: vorba de rău nu-i rară. dar nu da crezare la tot ce se spune.

16 E câte unul care-o scrânteşte. dar nu cu dinadinsul: cine n’a greşit vreodată cu vorba?

17 Lămureşte-te cu aproapele tău înainte de a ameninţa şi fă-i loc legii Celui-Preaînalt. †

18 Frica de Domnul e începutul omeniei Lui, iar înţelepciunea îi câştigă iubirea. †

19 Cunoaşterea poruncilor Domnului e rânduiala vieţii; cei ce fac după voia Lui culeg pomul nemuririi.

20 Toată înţelepciunea e frica de Domnul şi’n toată înţelepciunea e plinirea legii.

21 Servul care-i spune stăpânului: „Nu fac ce mi-ai spus!”, chiar dacă pe urmă o face. îl supără pe cel care-l hrăneşte.

22 Ştiinţa răului, nu aceasta e înţelepciunea; înţelepciunea nu se află în sfatul păcătoşilor.

23 Există un soi de iscusinţă care e urâciune; cel lipsit de înţelepciune e un nerod.

24 Mai bun e unul cu minte puţină dar cu frică [de Domnul] decât unul doldora de pricepere, dar care calcă legea. †

25 Există o iscusinţă subţire, dar totodată nedreaptă, şi unul care foloseşte viclenia spre a-şi dobândi dreptatea. †

26 E câte unul care merge încovoiat de întristare, dar cu lăuntrul plin de vicleşug:

27 îşi ascunde faţa, se face că n”aude şi, nebăgat în seamă, ţi se aruncă’n spate. †

28 E câte unul prea slab spre a păcătui, dar când îi vine bine, face rău.

29 Pe om îl cunoşti după cum arată; pe înţelept îl cunoşti de cum dai cu ochii de el; †

30 haina omului, dinţii când râde şi călcătura omului arată ce e el.