Înţelepciunea lui Iisus Sirah 16

1 Nu-ţi dori o droaie de copii netrebnici şi nu te bucura de fiii nelegiuiţi.

2 Deşi se înmulţesc, nu te bucura de ei dacă nu e cu ei frica lui Dumnezeu.

3 Nu te încrede în durata vieţii lor, şi nici în numărul lor nu nădăjdui; că unul e mai mult decât o mie şi-i mai bine să mori fără copii decât să-i ai nevolnici. †

4 Căci printr’un singur înţelept se umple cetatea de oameni, dar neamul nelegiuiţilor va pieri. †

5 Multe ca acestea mi-au văzut ochii. şi mai mari decât ele mi-au auzit urechile.

6 În adunarea păcătoşilor se aprinde focul, în neamul răzvrătiţilor s’a aţâţat Mânia. †

7 Nicicum nu i-a iertat pe uriaşii de odinioară. care s’au răzvrătit, mândri de puterea lor. †

8 N’a cruţat cetatea’n care locuia Lot, ci i-a urât pentru trufia lor. †

9 Milă n’a avut de neamul pierzării, al celor ce se trufeau cu păcatele lor. †

10 Tot aşa S’a purtat cu cei şase sute de mii de pedeştri care se ghemuiseră în învârtoşarea inimii lor. †

11 Doar unul de-ar fi vârtos la cerbice, minune ar fi să scape nepedepsit; că la El este mila, dar tot la El mânia: puternic în iertare, mânie răspândeşte; †

12 pe cât îi este mila, pe-atât e şi urgia: pe oameni îi judecă după faptele lor.

13 Păcătosul nu va scăpa cu prăzile lui, dar nici răbdarea binecredinciosului nu va fi înşelată; †

14 El va ţine seama de orice faptă milostivă, fiecare va afla pe măsura faptelor lui. †

15 Dumnezeu a învârtoşat inima lui Faraon, aşa ca el să nu-L cunoască, dar să I se cunoască faptele de sub cer.

16 Mila Lui se arată la toată făptura, lumina şi umbra le-a împărţit printre oameni.

17 Să nu zici: „Mă voi ascunde de Domnul, căci de-acolo, de sus, cine-si va aminti de mine?; în grămadă nimeni nu mă va recunoaşte: ce sunt eu în urieşenia făpturii?” †

18 Iată, cerul şi cerul cerului, genunea şi pământul se cutremură la cercetarea Lui; †

19 şi totodată munţii şi temeliile pământului sub ochii Lui sunt prinse de cutremur.

20 Dar la acestea toate nu se gândeşte nimeni; la căile Lui, cine mai ia aminte? †

21 Există şi furtună pe care omul n’o vede, iar cea mai mare parte a lucrurilor Sale rămâne ascunsă. †

22 „Lucrurile dreptăţii Sale, cine le vesteşte? sau cine le aşteaptă? Că departe-I este legământul”;

23 aşa gândeşte omul cu mintea scurtă; nemintosul, rătăcitul nu visează decât prostii.

24 Ascultă-mă, fiule, şi dobândeşte-ţi cunoaşterea, apleacă-ţi inima la cuvintele mele:

25 Cu măsură îţi voi descoperi învăţătura, cu grijă voi rosti cunoaşterea.

26 Dintru’nceput, Domnul Si-a făcut lucrurile cu judecată; odată făcute, le-a hotărât şi părţile. †

27 El pentru’ntotdeauna Şi-a rânduit lucrurile, de la’nceputul lor şi’n curgerile lor. Ele nu ştiu de foame, şi nici de oboseală, şi niciodată nu se opresc de la datorie; †

28 nici unul din ele nu se izbeşte de celălalt şi niciodată nu-I înfruntă cuvântul.

29 Domnul Şi-a aruncat apoi ochii spre pământ şi l-a umplut de bunătăţile Sale.

30 Faţa i-a acoperit-o cu tot felul de vieţuitoare, iar acestea’n el se vor întoarce. †