Înţelepciunea lui Iisus Sirah 11

1 Înţelepciunea înalţă capul celui smerit şi-l face să şadă printre cei mari. †

2 Nu-l ferici pe om pentru frumuseţea lui, dar nici nu te scârbi de cineva pentru felul cum arată. †

3 Albina e mică printre zburătoare, dar rodul [muncii] ei întrece orice dulceaţă.

4 Nu te mândri cu hainele de pe ţine şi nu te trufi când ţi se dă cinstire, căci lucrurile Domnului sunt minunate, dar oamenilor le sunt ascunse. †

5 Mulţi tirani au fost culcaţi la pământ, iar un nenea-din-lume a purtat coroana. †

6 Mulţi puternici au fost umiliţi de moarte şi oameni cu faimă au fost daţi în puterea altora. †

7 Nu osândi înainte de a cerceta; întâi gândeşte, apoi fă dojana. †

8 Nu răspunde înainte de a asculta, nu-i tăia nimănui şirul cuvintelor. †

9 Nu te certa pentru ceva care nu te priveşte şi nu te amesteca în sfezile păcătoşilor.

10 Fiule, nu te apuca de multe treburi; că dacă te apuci de multe, nu vei fi fără vină: şi dacă te ţii de ele, nu le vei prinde, şi nici nu vei scăpa prin fugă. †

11 E câte unul care munceşte şi asudă şi trage tare şi tot în urmă rămâne; †

12 şi e câte unul slab, neajutorat, neputincios şi împovărat de sărăcie, dar ochii Domnului caută spre el cu bunătate, îl ridică din umilinţă †

13 şi îi înalţă capul, în aşa fel încât mulţi se minunează de el.

14 Bune şi rele, viaţă şi moarte, sărăcie şi bogăţie, toate vin de la Domnul. †

15 Înţelepciunea, ştiinţa şi cunoaşterea legii vin de la Domnul. de la El sunt iubirea şi calea faptelor bune. †

16 Nebunia şi întunericul sunt făcute pentru păcătoşi; cei ce se împăunează cu răul îmbătrânesc în rău.

17 Darul Domnului rămâne cu cei credincioşi şi bunăvoinţa Lui aduce pururea propăşire.

18 E câte unul care se îmbogăţeşte prin grijă şi zgârcenie. şi iată care-i este răsplata:

19 Când zice: „Am aflat odihna şi acum voi mânca din bunătăţile mele”, nu bagă de seamă că vremea va curge şi, lăsând totul altora, va muri. †

20 Fii statornic în făgăduinţa ta, închină-i viaţa şi îmbătrâneşte lucrând. †

21 Nu te minuna de lucrările păcătosului, ci ai încredere în Domnul şi stăruie în osteneala ta; că lesne este în ochii Domnului ca, dintr’o dată, fără veste, să-l îmbogăţească pe cel sărac. †

22 Binecuvântarea Domnului e răsplata celui credincios; când nu te-aştepţi, atunci îi înfloreşte binecuvântarea.

23 Să nu zici: „De ce am nevoie? de acum, care-mi va fi averea?”

24 Să nu zici: „Am destul, ce rău mi se poate întâmpla?” †

25 În ziua fericirii uiţi de nefericire şi’n ziua nefericirii nu-ţi aminteşti de fericire, †

26 că lesne-I este Domnului ca. în ziua sfârşitului, să-i dea omului după purtarea lui. †

27 Un ceas de nenoroc aduce uitarea desfătărilor, iar lucrările omului se descoperă la sfârşitul său.

28 înaintea sfârşitului să nu-i socoteşti pe nimeni fericit, căci în sfârşitul său e omul cunoscut.

29 În casa ta nu primi pe oricine, că multe sunt cursele vicleanului.

30 Ca o potârniche’n colivie, aşa e inima trufaşului, şi ca o iscoadă îţi pândeşte căderea; †

31 sucind binele în rău, el stă’ntr’un colţ la pândă şi chiar în cele bune îţi va găsi cusur.

32 O singură scânteie aprinde’ntregul jar, iar păcătosul pândeşte sângele să curgă. †

33 Ia seama la omul rău – căci rău pune la cale –, ca nu cumva să-ţi aducă o veşnică ocară.

34 Primeşte’n casă un străin: te va tulbura şi te va înstrăina de ce-i al tău.