Psalmii 89

1 Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. †

2 Mai înainte de a se fi făcut munţii şi de a se fi plăsmuit pământul şi lumea lui, din veşnicie până’n veşnicie Tu eşti. †

3 Să nu-l întorci îndărăt pe om în umilinţă, Tu, Cel ce ai zis: „Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor!”

4 Că o mie de ani în ochii Tăi, Doamne, sunt ca ziua de ieri care a trecut şi cât o strajă în noapte. †

5 Anii lor vor fi ca o nimica; el se va trece ca iarba dimineaţa, †

6 dimineaţa va înflori şi se va trece, în seară va cădea, se va ofili şi se va usca. †

7 Că’ntru urgia Ta ne-am istovit şi’ntru mânia Ta ne-am tulburat. †

8 Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, veleatul nostru în lumina feţei Tale. †

9 Că zilele noastre toate s’au istovit, întru mânia Ta ne-am istovit, anii noştri ca un păianjen şi-au depănat povestea. †

10 Zilele anilor noştri, în durata lor, sunt şaptezeci de ani, iar de vor fi’n putere, optzeci de ani; iar ce e mai mult decât aceştia, trudă şi durere. Că liniştire s’a aşternut peste noi şi ne vom domoli. †

11 Cine cunoaşte puterea urgiei Tale, şi’n afara fricii de Tine cine-Ţi va măsura mânia?

12 Aşa că fă-mi mie cunoscută dreapta Ta, şi celor ce’n inima lor şi-au cercat înţelepciunea. †

13 Întoarce-Te, Doamne; până când?… şi mângâie-i pe robii Tăi! †

14 Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele noastre;

15 să ne veselim pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care-am văzut rele.

16 Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi călăuzeşte-i pe fiii lor; †

17 şi fie peste noi strălucirea Domnului Dumnezeului nostru şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.