Psalmii 87

1 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta;

2 să ajungă rugăciunea mea înaintea Ta, pleacă-Ţi, Doamne, auzul spre ruga mea! †

3 Că sufletul mi s’a umplut de rele şi viaţa mea de iad s’a apropiat. †

4 Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă, ajuns-am ca un neajutorat, liber printre cei morţie, †

5 ca nişte răniţi ce zac aruncaţi în mormânt, de care Tu nu-Ţi mai aduci aminte, lepădaţi de la mâna Ta.

6 Pusu-m’au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. †

7 Asupra mea s’a întărit mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus peste mine.

8 Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, urâciune m’au făcut loruşi, †

9 predat am fost şi n’am putut să scap, ochii mei au slăbit de întristare; †

10 strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, spre Tine mi-am întins eu mâinile mele:

11 Oare morţilor le vei face minuni? sau doctorii îi vor scula pe ei din morţi pentru ca aceia să-Ţi aducă laudă? †

12 Oare’n mormânt va povesti cineva despre mila Ta şi’ntru pierzanie despre adevărul Tău? †

13 Oare în întuneric vor fi cunoscute minunile Tale şi dreptatea Ta, în pământ uitat? †

14 Dar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina. †

15 De ce, Doamne, lepezi Tu sufletul meu şi-Ţi întorci faţa de la mine?

16 Sărac sunt eu şi’n suferinţe din tinereţile mele, înălţat am fost, dar şi umilit şi mâhnit. †

17 Furiile Tale au trecut peste mine, înfricoşările Tale m’au tulburat, ca nişte ape m’au împresurat, toată ziua laolaltă m’au cuprins. †

18 Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin şi pe cunoscuţii mei de la suferinţă. †