Psalmii 43

1 Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinţii noştri ne-au povestit lucrul pe care Tu l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult. †

2 Mâna Ta a nimicit neamuri şi’n locul lor pe ei i-ai răsădit; Tu ai hărţuit popoare, iar pe ei i-ai adus la liman. †

3 Că nu cu sabia lor au moştenit ei ţara şi nu braţul lor i-a izbăvit, ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, căci Tu ai binevoit întru ei. †

4 Tu Însuţi eşti Împăratul meu şi Dumnezeul meu, Cel ce porunceşti mântuirea lui Iacob: †

5 Prin Tine-i vom străpunge pe vrăjmaşii noştri şi prin numele Tău îi vom nimici pe cei ce se ridică împotriva noastră. †

6 Pentru că nu în arcul meu îmi voi pune nădejdea şi nu sabia mea mă va mântui; †

7 că Tu ne-ai izbăvit de cei ce ne supără şi pe cei ce ne urăsc i-ai ruşinat. †

8 Întru Dumnezeu ne vom lăuda noi toată ziua şi întru numele Tău ne vom mărturisi în veac. †

9 Acum însă Te-ai lepădat de noi şi ne-ai ruşinat şi nu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre; †

10 făcutu-ne-ai să dăm înapoi din faţa duşmanilor noştri şi cei ce ne urăsc ne-au prădat în folosul lor.

11 Datu-ne-ai ca pe o turmă la tăiere şi printre neamuri ne-ai risipit; †

12 Tu Ţi-ai vândut poporul pe preţ de nimic şi nici un câştig n’a ieşit din vinderea noastră. †

13 Ocară ne-ai făcut vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru; †

14 de pomină ne-ai făcut între neamuri, clătinare din cap între popoare. †

15 Ocara mea îmi stă înainte cât e ziua de lungă şi ruşinea obrazului meu m’a acoperit, †

16 dinspre glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte, dinspre faţa duşmanului şi a prigonitorului.

17 Acestea toate au venit peste noi, dar noi nu Te-am uitat şi nici n’am făcut nedreptate în legământul Tău, †

18 inima noastră nu s’a dat înapoi, paşii noştri nu s’au abătut de la calea Ta.

19 Că ne-ai umilit la loc de durere şi umbra morţii ne-a acoperit.

20 Dac’am fi uitat noi numele Dumnezeului nostru şi ne-am fi întins mâinile spre dumnezeu străin,

21 oare nu Dumnezeu va cerceta acestea?: Căci El e Cel ce ştie ascunzişurile inimii. †

22 De dragul Tău suntem noi ucişi toată ziua, socotiţi suntem ca nişte oi de’njunghiere. †

23 Deşteaptă-Te, Doamne, de ce dormi? Scoală-Te şi nu Te lepăda de noi pân’ la sfârşit. †

24 De ce-Ţi întorci faţa? Uiţi Tu oare de sărăcia şi de necazul nostru? †

25 Că sufletul ni s’a plecat în ţărână, pântecele ni s’a lipit de pământ. †

26 Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă, şi de dragul numelui Tău izbăveşte-ne! †